Ne mândrim cu:
Concursul național de matematică Euclid
Noutati concurs
Concursul Naţional Euclid se reactivează în 2017!
Începând cu anul 2017 ne propunem să revenim cu o nouă serie de competiţii la Matematică şi Limba Română.
Suntem încă în curs de organizare, dar vă rugăm să ne rămâneţi alături şi să urmăriţi noutăţile de pe site!
Vă dorim Sărbători Fericite şi un an nou de nota 10!
NOUTATI
Precizări privind organizarea etapei finale
Atentie! Etapa finala - grad ridicat de dificultate!
Spre deosebire de etapele din cursul anului care sunt de verificare a cunostiintelor, etapa finala este o provocare la nivel national, un clasament al celor mai valorosi elevi care au obtinut rezultate foarte bune in primele etape.
Gradul de dificultate este mult peste cel de la clasa, este de nivelul unei olimpiade nationale de matematica.
Va dorim mult succes!
Precizări privind organizarea probei de concurs:
- etapa finala de matematica va avea loc pe 21 iunie 2015 (duminica)
- cu o zi înainte de proba de concurs fiecare centru de evaluare va publica pe site organizarea participanților pe săli
- proba de concurs incepe la ora 9, iar elevii sunt asteptati in sali incepand cu ora 8:30
-
durata concursului:
- pentru elevii din clasa a I-a concursul dureazã o ora si 30 de minute,
- pentru elevii din clasa a II-a, a III-a sau a IV-a, concursul dureazã doua ore,
- pentru toate clasele din invatamantul primar redactarea rezolvãrilor se va face direct pe foaia cu subiecte
- de la clasa a V-a la clasa a VIII-a, proba dureazã douã ore si 30 de minute si rezolvarile se fac pe foi de concurs
- NU se citesc subiectele pentru clasa intai
- concurenții vor completa pe foaia de concurs NUMELE și PRENUMELE complet cu majuscule si COD PARTICIPANT
Regulament etapa finala
- Comisia de evaluare a lucrărilor de la etapa finală îşi rezervă dreptul de a descalifica lucrările identice. În același sens, comisia de evaluare va supune unui test de baraj pe elevii cu lucrări asemănatoare din același centru de test. În cazul în care vor avea rezultate slabe în urma testului, vor fi descalificați, urmând ca locul lor să fie ocupat de următorii clasați.
- În cazul în care, la faza finală, doi elevi obţin acelaşi punctaj, se acordă premiu celui care are suma punctajelor obţinute la etapele curente, mai mare. Dacă şi aceste sume sunt egale, atunci se vor compara punctajele pe etapă, începând cu prima. Dacă şi aceste punctaje sunt egale, va obţine premiu elevul care are vârsta mai mică.
- Premiile obţinute la CONCURSUL NAŢIONAL EUCLID se pot revendica într –o perioadă de timp specificată pe site. După ce va trece această perioadă, premiile nerevendicate se anulează.
- Contestaţiile depuse la oricare dintre etapele concursului se rezolvă prin recorectarea lucrării. Nu se dau detalii despre conţinut, nu se scanează sau fotocopiază lucrarea.
citeste mai multe din regulamentul etapei finale
Premii etapa finala
Premiile si distinctiile oferite de organizatori în urma etapei finale, sunt :
- Premiul I- diplomă de merit , medalie de aur si 3 premii in valoare totala de 1500 lei (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Constantin Galeriu" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Nicolae Tanase" in valoare de 500 lei)
- Premiul II - diplomă de merit , medalie de argint si suma de 1000 lei (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Constantin Galeriu" in valoare de 500 lei)
- Premiul III - diplomă de merit , medalie de bronz si suma de 500 lei (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei).
- Mentiuni - diplomă de merit si premiu in valoare de 100 lei .
Pentru a fi premiat, la etapa finala a concursului, candidatul va avea un punctaj de cel putin 40 de puncte . In caz contrar premiile sau mentiunile respective nu se vor acorda.
Diplomele pentru locurile 1, 2, 3 se acorda indiferent de numarul de premii (ex: clasa a 8-a, 191 de participanti - se acorda premiul 1 si 2 si dimplome pentru 1, 2 si 3).
Pentru situatia actuala de participanti la etapa finala avem urmatoarele premii:
| Cls | Total participanti etp 1+2+3 |
Medie nr participanti pe etapa |
Participanti finala (15%) |
Participanti finala total |
Premii |
| 1 | 14099 | 4699.67 | 705 | 881 | I, II, III, 6 x Mentiune |
| 2 | 8706 | 2902 | 436 | 397 | I, II, III, 1 x Mentiune |
| 3 | 10929 | 3643 | 547 | 623 | I, II, III, 4 x Mentiune |
| 4 | 8302 | 2767.33 | 416 | 417 | I, II, III, 2 x Mentiune |
| 5 | 3664 | 1221.33 | 184 | 90 | I |
| 6 | 2522 | 840.67 | 127 | 113 | I, II |
| 7 | 1838 | 612.67 | 92 | 34 | I |
| 8 | 1367 | 455.67 | 69 | 18 | I |
Centre de evaluare » Ultimele noutati
| PREGATIRI PENTRU LUNA APRILIE | |
| BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV | adaugat pe data: 2016-02-22 |
| NOUTATI | |
| BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV | adaugat pe data: 2016-02-18 |
| Diplome Etapa finala | |
| CT125 Universitatea Spiru Haret, CONSTANTA | adaugat pe data: 2015-10-18 |
| OBIECTE GASITE | |
| B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI | adaugat pe data: 2015-06-24 |
| REPARTIZAREA PE SALI LA ETAPA FINALA | |
| BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV | adaugat pe data: 2015-06-20 |
| DISTRIBUIREA ELEVILOR PE SALI DE CONCURS - MATEMATICA ETAPA FINALA | |
| B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI | adaugat pe data: 2015-06-20 |
| Repartizarea elevilor pe sali | |
| IS130 Universitatea Agronimica "ION IONESCU DE LA BRAD", IASI | adaugat pe data: 2015-06-20 |
| Repartitie elevi - Concurs Euclid - etapa finala | |
| VL118 Universitatea Spiru Haret, RAMNICU VALCEA | adaugat pe data: 2015-06-20 |
| REPARTIZAREA ELEVILOR IN SALILE DE CONCURS | |
| B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI | adaugat pe data: 2015-06-20 |
| ASPECTE ORGANIZATORICE | |
| B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI | adaugat pe data: 2015-06-20 |
Caștigători numere norocoase - etapa 3
Conform Loto 6/49, extragerea din 31/05/2015 au fost alese urmatoare numere: 14, 35, 29, 8, 23, 21, care au format urmatoarele secvente castigatoare: 1435, 2908, 2321
Premiile se vor revendica trimitand un email la adresa kogaion115@yahoo.com . Atentie! Premiile nerevendicate pana la data de 1 iulie nu se vor mai acorda!
| Nume | Secventa | Scoala | Localitate |
 Arghir Vlad |
1435 | GIMNAZIALA 150 | Bucuresti |
|
Macovei Robert |
1435 | PETRU MUSAT | SIRET |
|
Randjak Iulia |
1435 | Scoala Pro Ingenio | Bragadiru |
|
Staicu Alexandru |
2321 | GHE TITEICA | Constanta |
|
Dumitrache Alexandru Cristian |
2321 | Colegiul National ''Grigore Moisil'' | BUCURESTI |
|
Nicula Darius |
2321 | Scoala Gimnaziala Anastasia Popescu | Sector 1 |
|
Craciun Bianca Gabriela |
2908 | DIMITRIE BOLINTINEANU | BUCURESTI |
|
Baciu Daria |
2908 | SCOALA GIMNAZIALA ,,AVRAM IANCU,, | BUCURESTI |
|
Aioanei Claudia |
2908 | SCOALA GIMNAZIALA NR. 4 SUCEAVA | SUCEAVA |
Premiul special Sfantul Ierarh CALINIC de la Cernica in valoare totala de 1500 lei
Vom acorda un nou premiu de recunoastere a valorii: Premiul Sfantul Ierarh CALINIC de la Cernica in valoare totala de 1500 lei (15 premii a cate 100 Lei). Acesta se va acorda pentru cate cinci concurenti din judetele : Bucuresti, Valncea si Iasi.
Ne propunem sa recompensam elevii valorosi si care au nevoie de acest ajutor material. Vom acorda acum acest premiu unor copii valorosi din judetele mai sus mentionate, care vor participa la etapa a treia si care vor fi alesi din centrele de test cu cei mai multi concurenti din aceste judete. Cei care vor fi premiati vor fi alesi de profesorii din acele centre de test.
Premiile vor fi atribuite de comisiile judetene conduse de:
- Lavinia Savu - Bucuresti,
- Marius Mazilu - Valcea,
- Doina Hudisteanu - Iasi.
"Luati invatatura, ca mult argint si mult aur veti castiga cu ea" (Eclesiasticul 51.35)
citeste despre viata Sfantului Ierarh CALINIC »
Legitimatie participant
Am introdus conceptul de "cod & legitimatie participant" pentru a putea asocia intr-un mod sigur un participant de-a lungul etapelor la o materie in vederea obtinerii clasamentului pentru etapa finala. Experianta anilor trecuti ne-a aratat ca pot aparea multe greseli in zona numelui (de tehnoredactare, cu sau fara diacritice, un prenume sau mai multe, cu initiala ..etc) facand ca acest criteriu sa fie imprecis.
Codul a fost asociat automat pentru toti participantii de la prima etapa, il gasiti in listele cu rezultate de la etapa 1. Pentru cei care vor participa pentru prima data, li se va genera un cod dupa respectiva etapa.
Pentru a-l putea memora cu usurinta va puteti crea o Legitimatie de MEMBRU EUCLID (acest lucru se poate face dand click pe codul dvs) Va rugam sa memorati acest cod (sau sa aveti legitimatia cu voi) si sa-l notati pe foaia de concurs langa nume. Atentie, codurile de participant nu sunt aceleasi pentru matematica si romana.
Codul de participant este format din codul centrului + clasa + 3 cifre + M/R (Matematica sau Romana), astfel se pot retine cele 3 cifre finale, iar restul codului se poate deduce cu usurinta.
Multumim!
Anul scolar 2014-2015
Dragi participanţi,
Începând cu anul şcolar 2014-2015 vom face următoarele schimbări în modul de desfăşurare a concursului.
1. Clasa pregătitoare şi clasa întâi vor participa la concurs din prima etapă, atât la limba română cât şi la matematică.
2. Clasa întâi se va califica la finală după regulile valabile pentru celelalte clase, iar clasa pregătitoare nu va susţine etapa finală, deoarece considerăm că elevii sunt prea mici pentru a face faţă regulilor de organizare şi gradului de dificultate a a subiectelor.
Regulamentul valabil pentru acest an şcolar va fi disponibil pe site începând cu data de 16.09.2014.
Rezultate etapa finala 2014 - matematica
Sâmbata, 6 octombrie 2014, a avut loc FESTIVITATEA DE PREMIERE a câştigătorilor FAZEI NAŢIONALE
A CONCURSULUI EUCLID, LIMBA ROMÂNĂ ŞI MATEMATICĂ.
Festivitatea s a desfăşurat în incinta clădirii Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti şi au participat peste 100 de persoane, părinţi şi copii, din toate colţurile ţării.
Premiile le au fost înmânate câştigătorilor de către o comisie formată din Dl Sorin Marica ( preşedintele fundaţiei Kogaion 115), Dl Anton Hadăr ( prof. dr, vicepresedinte al Senatului Universităţii Politehnice, liderul Federaţiei Sindicale Alma Mater) şi prof Lavinia Savu ( preşedinte al Comisiei Gimnaziale şi Comisiei Învăţământului Primar).
A fost prima fesitivitate şi sperăm că aşa va fi de acum înainte, cu cât mai mulţi participanţi şi organizare din ce în ce mai bună.
Îi rugăm pe cei care au fotografii de la festivitate, să le trimită pe adresele de contact, pentru a fi publicate pe site!
Vă mulţumim!
Vezi aici galeria foto completa
Decernarea premiilor
In cazul in care, din diverse motive nu ati putut participa la festivitatea de premiere, premiile in bani se vor vira in contul unuia dintre parinti conform datelor furnizate prin completarea formularului ce este pus la dispozitia Dvs. pe site (click aici)
Pentru elevii care au obtinut premii constand in medalii si diplome, acestea se vor transmite prin curier cu ocazia primei etape (romana 25 oct, respectiv matematica 23 nov) catre centrele in care au sustinut etapele din cursul anului.
Gasiti in lista de rezutate de la etapa finala completat in dreptul fiecarui participant centrul de unde se poate revendica premiul, click aici http://www.concurs-euclid.ro/matematica/finale
Gasiti mai jos si lista centrelor pentru revendicarea premiilor de la etapa finala:
Etapa finala - Decernarea premiilor
Fundatia Kogaion 115, organizatorul Concursului National Euclid editia 2014 – 2015, anunta decernarea premiilor corespunzatoare etapei finale (premiile in bani) intr-un cadru festiv, la Universitatea Politehnica Bucuresti, pe data de 3 Octombrie 2015. Festivitatea va avea loc in cladirea Rectoratului, parter, Amfitetrul AN 010, incepand cu ora 12:00.
In cazul in care, din diverse motive nu puteti putut participa la festivitatea de premiere, premiile in bani se vor vira in contul unuia dintre parinti conform datelor furnizate prin completarea formularului ce este pus la dispozitia Dvs. pe site (click aici)
Pentru elevii din provincie care au obtinut premii constand in medalii si diplome, acestea se vor transmite prin curier catre administratorii de test care au coordonat proba la etapa finala in perioada 5-20 10 2015.
Pentru elevii din Bucuresti , diplomele si medaliile se pot ridica incepand cu data de 5 octombrie intre orele 15.00-17.00 de la sediul Fundatiei KOGAION 115 din Bucuresti, Bd. Timisoara, nr 6, et 2, Cam 211 ( sediul se afla intr-un imobil apartinand Ministerului Economiei si Finantelor, situate pe Bd Timisoara in apropiere de interesectia cu str Sibiu, intre liceul Petru Maior si sediul BCR).
Gasiti in lista de rezutate de la etapa finala completat in dreptul fiecarui participant centrul de unde se poate revendica premiul, click aici http://www.concurs-euclid.ro/matematica/finale
Un program detaliat (interval orar, locatie, persona de contact) se va afisa pentru fiecare centru in parte incepand cu 5 octombrie.
Povestea saptamanii - sectiune realizata de Prof. Margareta Visan
Viata Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica
Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, sau Cernicanul, a fost unul dintre cei mai induhovniciti parinti romani, exemplu de viata neprihanita inchinata intru totul Domnului, ctitor de biserici, vrednic staret si episcop si, nu in ultimul rand, mandrie a pamanturilor Bucurestilor si ale Ramnicului. insemnari mai cuprinzatoare despre viata sfantului ne-au ramas in scriitura unuia dintre ucenicii lui, un arhimadrit pe nume Anastasie Baldovin.
Constantin, caci asa se numea Sfantul inainte de a fi imbracat rasa monahala, a venit in lume pe 7 ale lunii octombrie, in anul 1787 intr-o casa modesta de pe ulita Lefterescu din mahalaua Santul Visarion a capitalei tarii Romanesti. Acolo traiau parintii lui, targovetii Antonie si Floarea Antonescu, oameni cucernici si evlaviosi, care isi cresteau fiii intru cuvantul lui Dumnezeu. Constantin, cel mai mic dintre fratii lui, mergea la o scoala de pe langa Sfantul Gheorghe Nou, unde, printre altele, invata si limba greaca. Dus de mic de mama sa la manastirea Cernica, tanarul Constantin prinse drag de frumusetea si linistea locului, de apa limpede a lacului, de monahii invesmantati in negru, cu mana aspra si cu privirea calda. Furat deci de gandurile bune, inainte chiar sa implineasca 20 de ani, Constantin intra in manastire ca frate, sub ascultarea duhovnicului Pimen. Dupa numai un an, in 1808, intelegand puterea duhovniceasca mare care salasluia in tanarul Constantin, monahul Pimen ceru staretului Timotei sa-l imbrace pe acesta in "ingerescul chip al calugariei". Asa a fost deci tuns in monahism Constantin, intr-un noiembrie galben si caramiziu, primind numele Calinic.
Se facea dar ca in acel an, episcopul si carturarul bulgar Sofronie de la Vrata se afla prin Bucuresti, ascuns de mania turcilor. Trecand deci acesta si pe la manastirea Cernica, el fuse cel care il hirotoni pe Calinic ierodiacon in biserica Sfantul Nicolae din incinta lacasului. Astfel incepu Sfantul Calinic drumul anevoios al vietii monahale, pe care dintru-nceput il umbla intocmai precum un schimnic, dupa cum va fi de vazut.
Dupa cinci ani de la intrarea in manastire a Sfantului, lasa Domnul mare incercare peste popor, anume o epidemie de ciuma care rapi multe vieti, dintre care si multe ale monahilor cernicani. inca de pe-atunci staretul Timotei staruia pe langa Sfanul Calinic ca sa-l hirotoneasca preot, caci nu mai erau destui care sa savarseasca Sfintele Taine. Dar, desi intelegand pe deplin nevoia obstii, Sfantul Calinic nu se considera vrednic indeajuns pentru darul preotiei, intr-atat de smerita fiindu-i firea. insa la rugamintile neincetate ale prea-cuviosului staret, se vazu nevoit sa cedeze. Sfantul Calinic deveni astfel ieromonah pe 13 februarie 1813, in biserica Batiste din Bucuresti. si spuneau batranii ca in acea zi nourii inghetati s-au strapuns de sfanta lumina a soarelui care a cuprins intreaga tara, caci mare binecuvanare i se aducea ei prin aces vas cinstit al Domnului.
insa cu cat Sfantul urca pe treptele ierarhiei bisericesti, cu atat el isi smerea mandria prin posturi si rugaciuni. Mii de inchinaciuni si sute de matanii infranau trupul Sfantului in fiece zi, fara lasare deoparte. Ucenicul si biograful sau, Anastasie Baldovin, ne spune ca sfantul nu dormea in pat, ci asezat pe un scaun, si doar pentru cateva ore. Posturile pe care si le impunea erau inca si mai aspre: intr-unul dintre Posturile Mari, Sfantul Calinic a postit desavarsit pana in joia Canonului Mare, adica timp de cinci saptamani legate, cand a gustat dintr-o prescura. De atunci insa sanatatea i se subrezi si primi porunca de la staret sa-i insoteasca pe ceilalti monahi zi de zi la trapeza, la mesele obisnuite de randuiala. Dar nici atunci Sfantul nu inceta sa puna frana trupului sau, nemancand decat unele fructe uscate seara, ca sa nu iasa de sub cuvantul staretului.
Dar cu cat isi ingreuna Sfantul viata trupeasca, cu atat si-o inalta pe cea sufleteasca. Cei mai apropiati lui isi amintesc de trupul firav si de figura palida de atata postit a Sfantului Calinic, o figura toutsi neobisnuit de luminoasa, emanand caldura si blandete. Ochii neprihanti, scanteind aprins de sub sprancenele stufoase, citeau in sufletul omului ca intr-o pravila deschisa, caci se pare ca Sfantul era inaintevazator cu duhul: el stia dintru-nceput adevarul precum si cele ce aveau sa se intample. Vorba lui curganda era o oaza racoroasa pentru sufletele incinse in neputinte. Fiinta lui toata era o adanca vibratie pentru cei dimprejur si un inalt model monahal pentru obstea manastirii.
Pentru cele ce aveau sa se mai infaptuiasca, merita adusa aminte si petrecerea de un an la Sfantul Munte a Cuviosului, in anul 1817. De-a lungul intregii sfintitei sale vieti, el se va supune asprelor randuieli pe care le-a aflat la Muntele Athos, sfatuind si pe alti monahi sa o faca. intors de la Muntele Athos, Sfantul Calinic il gasi pe staretul Dorotei imbatranit si pe obste dornica sa il numeasca pe el staret, fapt intamplat in unanimitate pe 14 decembrie 1818, la doar 11 ani de la intrarea sa in manastire ca frate. in calitate de staret, intaia girja a Sfantului Calinic a fost aceea de a intocmi reguli scrise pentru bunul mers al manastirii si de a pune in ordine o biblioteca de carti teologice spre luminarea monahilor, caci nu multi aveau stiinta de carte. Iar spre folosul duhovnicesc al turmei sale, bunul pastor Calinic era mereu deschis catre nevoile fiilor sai, adesea fiind auzit spunand: "Staretul este inima tuturor inimilor care il cauta si ii cer sfat si mangaiere. El este calea spre desavarsire a tuturor sufletelor din jurul sau."
Inca de pe atunci Staretul Calinic era privit drept sfant, de monahi, de mireni, dar si de dregatorii tarii. Pentru calitatile sale, mitropolitul Dionisie Lupu l-a cinstit in aprilie 1820 cu vrednicia de arhimandrit. Iar toate acestea se datorau in primul rand smereniei sale fara de prihana, apoi blandetei sale – cand sta de vorba cu un om, Sfantul considera ca are in fata nu o plamada de lut, ci chiar un chip ingeresc –, si nu in ultimul rand vredniciei sale. Desi avea in maini o staretie grea, dupa cum el spune: "lucrul cel mai greu si mai anevoios este mestesugul calauzirii sufletelor pe calea mantuirii", Sfantul Calinic se invrednici sa creasca obstea manastirii. Astfel, daca in 1838 erau mai putin de 300 de vietuitori, in 1850 numarul lor trecea de 350, iar ostroavele Cernicai se umpleau de fosnetul sutanelor negre.
Cu toate acestea, Sfantul Calinic nu ingaduia clevetirea printe calugari, spunand despre ea ca este "moartea sufletului", indemnand la tacere si la ruga neincetata. Iar daca vreun calugar sau frate se arata razvratit si neascultator, Sfantul nu ezita sa-l izgoneasca din manastire, dupa porunca Apostolului, ca nu cumva marul stricat sa lase viermele si in merele bune.
Peste acestea si mai ales, Sfantul Calinic a zidit si a restaurat numeroase biserici. De indata ce a fost numit staret, el incepu lucrarile de restaurare si de pictura ale bisericii cu hramul Sfantul Nicolae de pe ostrovul mare de la Cernica, fapt implinit in mai putin de doi ani. El se apuca apoi sa zideasca biserica ce avea sa devina poate cea mai importanta ctitorie a sa, biserica cu hramul Sfantului Gheorghe- Purtatorul de Biruinta. Gandul acesta ii fusese insamantat de un vis in care i s-au aratat Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si fericitul staret Gheorghe, unul dintre antecesorii Sfantului Calinic la staretia Cernicai. Sfantul Nicolae i-a grait asa: "Scoala-te si sa zidesti in ostrovul cel mic o biserica in numele Sfantului Mucenic Gheorghe." Marele Mucenic i-a spus apoi: "Noi iti vom trimite cele de trebuinta". Iar fericitul staret a adaugat: "Sa nu ai nici o indoiala in inima ta!" Fu zidita astfel, pe temelia acestor cuvinte sfinte, biserica de pe ostrovul mare, intre anii 1831 si 1832. in 1846, neobositul staret incepu sa construiasca si biserica Manastirii Pasarea, sfintita un an mai tarziu, locul in care avea sa se retraga mama sfantului sub numele de Filoteia. Manastirea Ghighiu de langa Ploie?ti este tot o ctitorie din acea vreme a Sfantului Calinic. Lucru minunat era ca staretul insusi plasmuia planurile bisericilor ridicate, a caror constructie o urmarea indeaproape cu mare grija si cu rugaciunea Domnului mereu pe varful buzelor.
Caci se stia intre monahi ca inca de cand era tanar, Sfantului Calinic ii intrase in inima rugaciunea lui Iisus si ca primise darul lacrimilor la rugaciune, o rara binecuvantare pe care o lasa Dumnezeu celor mai vrednici dintre cei vrednici. Iar ruga Sfantului Calinic avea trecere in fata lui Dumnezeu, caci prin acesta El infaptuia numeroase minuni, vindecari de bolnavi si dezlegari de pacate si de patimi. Dar am inaintat poate prea mult povestirea si s-ar cuveni sa ne intoarcem pe la 1820, ca sa insemnam un preafrumos gest al staretului. Pe atunci, Sfantul Calinic obisnuia sa pescuiasca in lacul din jurul manastirii, iar pestele care ii cadea in plasa il dadea la bucatarie, spre hrana calugarilor. Iata ca intr- o zi, unul dintre calugarii tineri curata de solzi o caracuda mica si zicea plin de naduf: "Na, na! De ce n-ai adus pe tatal tau, pe mama-ta, pe mosul tau, pe stramosul tau, care aveau solzi mai mari, ca nu ma necajeam atata!" Apoi tot el raspundea: "Am venit si cu tata, si cu mama, si cu mosul, si cu stramosul, dar i-au luat parintii duhovnici cei din comitet si parintele staret!" Ajungand insa aceste cuvinte cartitoare la urechile Sfantului, acesta fu pus pe ganduri si pana la urma hotari: "De azi inainte nu voi mai pune peste in gura mea!", pentru a inlatura orice sminteala dintre calugari. si de atunci pana la sfarsitul vietii sale, Sfantul Calinic nu mai gusta peste.
O fapta minunata se petrecu chiar in 1821, un an tumultos, in care parte din popor, revenindu-si dupa mai bine de-un veac in simtiri, incepu sa se tulbure si sa se ridice impotriva asupritorilor. in acel an deci multi dintre locuitorii orasului se fereau de rascoala adapostindu-se la manastirea Cernica. Atunci turcii, vazand multime adunata la manastire, socotira ca trebuie sa fie dintre cei rasculati si se pornira sa atace sfantul lacas. Sfantul Calinic insa, plecandu-si genunchii in rugaciune, ceru ajutorul lui Dumnezeu, iar a doua zi porni catre pasa cu o jalba pe care acesta citind-o, primi sa nu mai atace manastirea. Nu dupa mult timp insa, un pasa opri o maicuta de la Pasarea ca ostateca. Afland Sfantul Calinic de aceasta fapta marsava isi pleca pentru a doua oara genunchii si se ruga cu mai multa ardoare si cu mai multe lacrimi la Iisus Hristos ca sa scape pe mireasa lui nepangarita din mainile paganului. in chiar aceeasi noapte, un slujnic turc vru sa omoare pe pasa cu arma de foc, din pricini nestiute. insa glontele i se opri pasei in fata inimei, in punga de galbeni, si scapa nevatamat. Vazand el o asemenea minune, o elibera pe monahie si trimise punga la Cernica. si din acei bani Sfantul ridica o fantana, care si astazi poate sa racoreasca peregrinul insetat si careia i se spune inca de atunci si pana acum "fantana turcului". Sfantul Calinic parea intru toate priceput, chiar si in economie. Daca la inceput de secol manastirea suferea de pauperism, calugarii fiind nevoiti sa umble prin oras dupa paine cu o teleaga dupa ei in care fiecare arunca ce avea, dupa venirea Sfantului la capataiul manastirii, starea de fapt s-a schimbat radical. Cine umbla pe la 1830 pe ulita satului Buesti-Ilfov, pe inserat, vedea calugari osteniti, arsi de soare si cu rasa prafuita, manand tacuti oile si vitele spre ocol, sau intorcandu-se de pe camp sau poate din padure, de la taiat lemne. si daca trecatorul era curios sa stie care-i rostul lor acolo, orice satean i-ar fi raspuns ca acolo se afla metocul manastirii Cernica, ce aduce mare folos material lacasului, cladit din vrednicia parintelui staret Calinic si cu binecuvantarea lui Dumnezeu.
Nu e de mirare deci de ce veneau asa multi sa se nevoiasca la Cernica, de nu mai erau chiliile indestulatoare pentru monahi. si toate acestea se intamplau prin lucrarea unui singur om, a Sfantului Calinic. Totusi, smerenia si curatia Sfantului ramaneau nezdruncinate, el refuzand de mai multe ori scaunul de mitropolit al tarii Romanesti, socotindu-se nevrednic pentru o asemenea cinste. Dar nu toata lumea ii intelegea smerenia intr-acelasi chip, unii chiar pizmuindu-l pentru cinstirile si laudele ce i se aduceau. Asa se face ca intr-o noapte, un pacatos ii turna staretului otrava in pocal. De indata ce bau, Sfantul cazu la pat, in spasmele mortii. si in acele momente cumplite, cu durere in glas, dar nu fara de nadejde, Sfantul Calinic suspina, zicand: "Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, nu credeam si nu doream sa mor otravit!" in taina noptii rasuna atunci puternic un glas, zicand: "Nu vei muri otravit! Scoala-te si fii sanatos, ca nu dupa mult timp vei fi episcop la Ramnicu Valcea, unde vei indrepta Biserica si clerul care este in decadere". si se scula el in acel ceas, cu otrava lepadata din sfantu-i sange, si, pentru ca batea miezul noptii, se duse grabnic la Utrenie si se ruga indelung la Dumnezeu, umplandu-si ruga cu lacrimi de multumire pentru izbavirea ce primise.
Astfel ii era credinta Sfantului Calinic. Atat de puternice ii erau rugaciunile, incat parea ca se afla intr-un continuu dialog cu Dumnezeu. Ruga devenise pentru el un gest firesc, uzual, viata intreaga si-o petrecea sub pronia cereasca. Toti din juru-i erau uimiti duhul puternic dintr-insul, chiar si duhovnicul sau, Pimen. Spre pilda, intr-o alta zi, pe cand vorbea cu duhovnicul, Sfantul Calinic dadu unui sarman 50 de lei. Nici dupa un ceas se apropie de dansii un tanar care le spuse urmatoarele: "Parinti, tatal meu a murit si a lasat sa aduc la manastire 1000 de lei. Iata deci 500 de lei, iar restul ii voi aduce pe urma, ca nu ii am acum", si se indeparta. Vazand acestea, Pimen intreba pe cuviosul: "Ce cugetai, parinte Calinic, cand ai dat milostenie acelui om?", iar staretul raspunse: "As fi vrut sa-i dau 100 de lei, dar nu am avut. I-am dat deci numai 50 si am primit inapoi 500." La fel ii fu ascultata ruga Sfantului si intr-o alta imprejurare, cand pitarul manastirii veni la staret cu grija ca se terminase faina din camari. Staretul ii raspunse acestuia: "Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfantul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi!". Apoi, intrand in chilie, se ruga astfel, cu trupul plecat si cu fiinta ingenunchiata: "Sfinte arhiereule a lui Hristos, Nicolae, mangaietorule al saracilor si cald folositorule al celor ce te roaga cu credinta, vino acum si ajuta smeritei turmei tale si ne scapa de foamete, precum ai mantuit pe cei ce erau sa se inece in mare, ca nu avem alt ajutor dupa Maica Domnului, afara de tine...". Apoi puse sa se citeasca in biserica acatistul Sfantului Ierarh. si nu trebuira sa astepte fratii nici un ceas, ca sosi la arhondaricul manastirii un car tras de boi plin cu faina, adus de doi oameni necunoscuti de catre stapanul lor. si dupa ce fu descarcata toata faina, acestia doi plecara cum venira, si nu li se mai lua urma. Caci urma lor ducea catre ceruri, si mergea pe calea rugaciunii Sfantului Calinic catre Sfantul Ierarh Nicolae.
Era septembrie si era anul 1850 cand, intr-una dintre sedintele "obstestii adunari", domnitorul tarii, Barbu stirbei, il propuse pe staretul Cernicai, al carui fiu duhovnicesc era, pentru scaunul episcopal de la Ramnicu-Valcea. Dupa cum ne marturiseste Anastasie Baldovin, primind propunerea domnitorului, Sfantul Calinic "n-a putut strica hatarul iubitului sau fiu duhovnicesc, domnul tarii Romanesti, si s-a supus la voia obstenestii Adunari", mai ales ca Barbu stirbei era dintre stranepotii vornicului Cernica stirbei, ctitorul din vechime al manastirii. Astfel se vazu Sfantul Calinic nevoit sa isi paraseasca turma de langa lacul Cernicai, spre a pastori o alta, la Ramnic. si inainte de a pleca, cu vocea tremuranda si cu ochi inlacramati, Sfantul Calinic grai in fata iubitilor monahi astfel: Fratilor si Parintilor, Dumnezeu asa binevoieste ca astazi sa ne despartim trupeste unii de altii, dar cu duhul cred ca vom ramane impreuna pana la sfarsitul acestei vremelnice vieti, ca eu asa m-am rugat lui Dumnezeu, ca unde mi s-au topit tineretile, acolo sa mi se sfarseasca si aceasta viata, si cred ca se va adeveri. Ca nici un lucru nu este mai dulce decat cresterea in caminul parintesc, dupa cum adesea se intampla la noi calugarii, iar mai vartos inteleg cuvantul meu cei ce au gustat din acest pahar. Caci calugarul, oriunde va merge si oricat bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania; fiindca inima lui nu este in pace. Asa si eu, ca un calugar ce sunt, am petrecut aici intre aceste ostroave 43 de ani. Ganditi-va cu ce mahnire le las acum si ce jale ma cuprinde, care singuri o vedeti pe fata mea ca, pentru lacrimile ce m-au cuprins, nu pot sa va spun tot ce am in inima, fara numai aceste putine invataturi si sa va rog sa le paziti, ca de la un duhovnicesc parinte al vostru si ascultati, iubitilor, cu luare-aminte. Fratilor si Parintilor, Domnul nostru Iisus Hristos a zis catre iudei: "Casa Mea casa de rugaciune se va chema la toate limbile, iar voi ati facut-o pestera de talhari"(Matei 21, 12). Ca sa nu patimim si sa auzim si noi una ca aceasta, iubitii mei frati si fii, trebuie sa avem mare grija cand intram in Sfanta Biserica sau in Sfantul Altar, ca acolo este insuti Domnul nostru Iisus Hristos de fata in Sfintele Taine. Nu este nimeni iertat, fara de mare trebuinta, a intra in Sfantul Altar. Iar cand suntem siliti, sa intram cu mare sfiala si frica, dupa cum zice Proorocul David: "Slujiti Domnului cu frica..."(Ps. 2,9); si sa intram cu invatatura, ca nu din nestiinta sa gresim si sa maniem pe Domnul si sa pierim din calea cea dreapta. De aceea noi cu mare evlavie sa cinstim cele sfinte. Cand este trebuinta sa intram, sa facem trei inchinaciuni inaintea usii si, intrand, sa descoperim capul. Apoi sa facem alte trei inchinaciuni inauntru. Cei hirotoniti saruta Sfanta Masa, iar monahii nu se ating de dansa. si cata vreme vom fi in Sfantul Altar sa stam cu mare frica si cu evlavie, ca inaintea lui Hristos. si fiind vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul descoperit sa pomenim, dupa cum zice Pavel Apostolul: "Barbatul, rugandu-se sau proorocind cu capul acoperit, rusineaza pe Hristos, Capul sau." Iar fiind bolnav sau fiind frig tare, poate a-si acoperi capul. Ca
Dumnezeu cunoscator de inimi este; stie gandul nostru pentru care ne va si rasplati. Asa suntem datori a urma. Iar in vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimanui a intra in Sfantul Altar, numai preotii, diaconii si paracliserii cei slujitori, si acestia cu evlavie si cu liniste sa umble. Iar ceilalti toti suntem datori a sta in Sfanta Biserica cu mare evlavie si frica; nici facand vreo neoranduiala sau vorbind, sau cu ochii uitandu-ne in vreo parte sau alta; nici sa iesim pana la sfarsitul slujbei, ca sa nu cadem in blestemul Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Parinti, care afurisesc pe cei ce fug mai inainte de otpust. Iar avand ascultare sau neputinta, sa mearga la preot, sa-i sarute mana, sa ia anafura si asa sa iasa. insa sa se cerce fiecare pe sine, ca nu cumva sa fie ispita diavoliceasca sau lenevie, sau nebagare de seama. Asa, fratilor, sa petrecem in Casa lui Dumnezeu, ca este Casa de rugaciune, iar nu cort de comedii. Sa cinstim cele sfinte ca si noi sa fim cinstiti de Dumnezeu; iar nu sa-L maniem ca fiii lui Aaron si sa pierim. Acestea va sfatuiesc si va invat, iubitilor, ca toti sa ne mantuim, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, ca desi vom fi departe cu trupurile, cu duhul vom fi nedespartiti, rugandu-ne si ajutandu-ne unii cu altii, dupa cuvantul ce zice: "Frate cu frate ajutorandu-se se vor face ca o cetate nebiruita". Asa si voi, fiilor, cand va veti face rugaciunile cele randuite de duhovnic, sa va aduceti aminte si de mine, parintele vostru, care multa grija am purtat pentru fiecare din voi, din ziua in care v-am primit in manastire. Ca v-am iconomisit pe fiecare dupa puterea voastra si am ingrijit de voi pana astazi. si acum va dau in mana Sfantului Ierarh Nicolae, mangaietorul neputintelor mele, ca sa ingrjieasca de mantuirea voastra. si dupa dansul, va incredintez in ingrijirea cuviosului si al meu iubitor, chir Nicandru, pe care din mica copilarie l- am primit in manastire si este sporit si vrednic de a povatui sufletele la mantuire. intorcandu-se deci spre parintele Nicandru, ii spuse acestuia astfel: Iubite fiule Nicandru, Dumnezeu asa binevoind, ca sa te las in locul meu sa pastoresti aceasta turmulita, ce de 32 de ani, prin multe osteneli o am ingrjit; si multe necazuri si trude am tras pentru locusorul acesta, numai si numai sa-l vad impodobit cu adunare de ucenici ai lui Hristos. si iata, fiule, ti-i incredintez astazi, la numar 354 de calugari, afara de frati, si te rog sa porti grija de mantuirea tuturor, ca sa iei cuviosia ta plata de pastor adevarat. si acum, cu darul lui Dumnezeu sa ne mantuim toti si peste putin iarasi ne vom vedea".
Incheind astfel Sfantul, se retrase in strana. Iar cei care sedeau langa el puteau vedea lacrimi adunate pe obrajii lui precum se aseaza dimineata roua pe flori. intreaga, adunarea era amutita de durere si de dorul ce simtea ca-i inunda sufletul. si in acea tacere incepura clopotele sa bata, si sunau a jale pe cand toti ieseau din biserica in urma Sfantului Calinic care pleca, pentru a nu se intoarce decat peste aproape doua decenii. Asa se petrecu despartirea iubitului pastor de oile sale. Dar nu trecu nici un an, ca acesta le scrise cernicanilor urmatoarea epistola, spre povata si intarire duhovniceasca:
Fratilor si Parintilor, Vin cu duhul cercetandu-va, ca m-am departat de voi cu trupul, dar cu duhul sunt impreuna cu voi. Pentru ca va doresc sporirea cea sufleteasca si buna petrecere, ca sa sporiti in cele duhovnicesti fapte: in dragoste, unire, ascultare si intru supunerea catre mai marele vostru si catre toti cei ce in Hristos frati, cum ne-am fagaduit inaintea Sfantului Jertfelnic, la primirea sfantului chip al calugariei, cu umilinta. in locul lui Hristos, va rog, fratilor, umblati cu buna randuiala intre cei de afara, ca vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Cel ceresc, iar nu sa se defaime numele lui Dumnezeu prin voi. Iata cum veti putea aduce cinste lui Dumnezeu si a voua, prin paza poruncilor si a fagaduintelor calugaresti: - a pazi mai intai pravila bisericeasca, cu mare luare aminte si umilinta, iar nu cu imprestieri de ganduri si cu vorbe desarte. Ca daca Domnul zice ca pentru tot cuvantul desert vom da seama in ziua judecatii, cu cat mai vartos cei ce vorbesc in vremea sfintei slujbe; - a pazi masa de obste; - a va pazi de adunari la mancari, bauturi, la vorbe desarte, ca acestea duc la mare pierzanie pe calugari; - a nu iesi din manastire fara binecuvantare; - a nu merge in Capitala sau prin alte sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. Calugarul care zaboveste afara din chilie fara sa de ascultare se strica ca pestele scos din apa; - a nu avea prietesuguri osebite; - a nu avea punga osebita, ca Iuda. Va rog, paziti-va si de cele trei arme ale diavolului, adica acestea: lenevirea, uitarea si necredinta, prin care satana robeste lumea in pierzare. Asa va rog, fratilor, paziti poruncile lui Dumnezeu ca si El sa va pazeasca pe voi. Va rog, rugati-va lui Dumnezeu si pentru mine ca sa-mi ierte toate pacatele si sa ma pazeasca de vazuti si nevazuti vrajmasi, sa ma intareasca in lupta care mi-a pus-o inainte si ca sa am sfarsit bun, crestinesc. Iar pentru ca va veti osteni intru rugaciune, atat pentru voi, cat si pentru cei impreuna cu mine, fratii vostri cei duhovnicesti, si ei din osteneala lor vor trimite voua ajutor trupului, ca sa nu slabiti intru rugaciune si sa nu-i aveti despartiti de aceasta sfanta adunare; ca si noi inca nu va uitam in sfintele rugaciuni. Iar daca vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea. insa nu cred ca se va afla vreunul necredincios ca sa uite dragostea noastra cu care v-am iubit si va iubim. De veti petrece intru poruncile lui Iisus Hristos, si El va fi cu voi impreuna. Ca El a zis ca cel ce Ma iubeste pe Mine, poruncile Mele le pazeste, si Eu il voi iubi pe el si Ma voi arata lui (Ioan 14,21).Asa va rog, iubitii mei frati si fii, paziti randuielile pe care vi le-am asezat, dupa canoanele Sfintilor Parinti, pe care si eu le-am pazit, dupa cum m-ati vazut, fiind intre voi. Iar eu sunt al cuviosiei voastre catre Dumnezeu smerit rugator si de tot binele voitor. Spuneti tuturor celor ce ne iubesc inchinaciunile, cu mana mea". CALINIC, Ramnic, 1851, Aprilie 11 Astfel isi incheie Sfantul Calinic epistola catre monahii de la Cernica, spusa cu atata duh si iubire pentru turma sa din Bucuresti. La Ramnic insa alta turma isi cerea pastorul si alte lucrari asteptau infaptuirea din partea-i. Asa s-a intamplat ca Sfantul Calinic sa rezideasca din temelie catedrala episcopala cu ajutorul protectorului sau, Sfantul Ierarh Nicolae, angajandu-l pe Gheorghe Tattarescu pentru a picta frescele din inlauntru. Tot atunci s-au rezidit si casele episcopale si seminarul (intre anii 1854 si 1856) si s-a redeschis tipografia de la Ramnic, unde aveau sa se duca la implinire tiparirile multor carti de folos pentru slujbe sau pentru credinciosii de rand.
De atunci ne-au ramas si aceste cuvinte ale arhimandritului Anastasie despre dascalul sau: “Ma minunam de asa viata supranaturala, pentru ca vedeam ca slujesc unui sfant viu. De aceea indrazneam de multe ori si-l intrebam cate ceva despre tainele dumnezeiesti si el imi descoperea ceea ce cunostea ca-mi este de folos si cat putea sa incapa in mintea mea cea slaba si intunecata. Iar daca inaintam cu intrebarile mai departe, imi zicea: «Nu este acum timpul pentru asemenea intrebari». Mai avea un obicei fericitul, ca dupa rugaciunea de seara ma tinea langa presfintia sa mai mult timp, povatuindu-ma in credinta si la datoriile mele monahale si multe lucruri de taina imi descoperea. Adeseori imi zicea fericitul: «Fiul meu, multi sunt din calugari si mireni numai cu numele crestini, iar cu viata si cu faptele sunt departe de adevarul crestinatatii. De aceea, la unii ca acestia nu ai voie sa le arati ce ai vazut la mine. Iar acelora pe care ii vei cunoaste ca sunt crestini buni si cred in darul si puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine sa le arati si sa le scrii, numai dupa ce ma voi duce din aceasta lume trecatoare.»" Tot de atunci ni se povestesc urmatoarele: in vara anului 1854, mergand Sfantul Calinic spre Targu Jiu, se asternu noaptea cand acesta se gasea printr-un sat pitit in valea impadurita a unui rau. Sfantul poposi acolo, unde intalni pe fiii unui om cu stare care se aflau in mare necaz: tatal lor, mort de mai multi ani, avea trupul neputrezit in pamant. Fusese dezgropat de mai multe ori, facandu-i-se parastase cu arhierei si preoti, insa in zadar. Pacatele grele tineau corpul urat mirositor tintuit in neputrejune, perditia din timpul vietii blestemase trupul pacatos, iar carnea nu se desprindea de osul pierzarii. Sfantul Calinic facu, cedand rugamintilor staruitoare, Liturghie arhiereasca pentru tatal lor. si dezgropand mortul ii citi, dupa slujba, rugaciuni de dezlegare de pacate. insa in timp ce glasul Sfantului curgea prin cuvintele rugii arzatoare, limpede ca un izvor rece si tare in credinta ca piatra de munte, cutremur si mirare se insinua intre cei ce priveau, caci trupul mortului se dezintegra in fata lor, cazand din el tarana si ramanand numai os. Iar pana la sfarsitul rugaciunii, minunea era savarsita: la picioarele cuviosului nu mai statea decat o gramajoara de pamant peste cateva oase albe. Atunci fiii, multumind inlacramati pentru necazul de care fusesera izbaviti, slaveau pe Dumnezeu si pe Sfantul bineplacut Lui.
Arhimandritul Anastasie ne mai povesteste o intamplare de uimire, din vremea in care el impreuna cu duhovnicul sau se aflau in trecere pe la manastirea Lainici. Pe atunci era egumen acolo marele duhovnic si arhimandrit Irodion Ionesc, renumit pentru viata sa infranata in toate hotarele Olteniei pana dincolo de Carpati. Aflandu-se cei doi intr-o poiana, Sfantul Calinic se apleca brusc la pamant si incepu a lacrama. "De ce plangi, preasfinte?" il intreba ucenicul. Iar Sfantul raspunse: "Nu credeam sa mai traiesc ca sa vad alt staret schimbandu-se la Cernica. Nicandru, staretul Cernicai, a murit!" Notandu-si cand s-au spus acestea, ucenicul fu cuprins de mare mirare cand descoperi, mai tarziu, ca intr-adevar in chiar acele clipe se stinsese din viata staretul Nicandru. intr-o alta zi, in paraclisul Episcopiei Ramnicului, in timpul Sfintei Liturghii, usile se deschisera si o aparitie cutremuratoare tulbura rugaciunea calugarilor si a Sfantului Calinic. in paraclis fu adusa o femeie stapanita de un duh necurat, legata strans in lanturi de fier, cu spume la gura si cu hainele sfasiate, cu ochii exoftalmici privind disperat catre Sfantul Altar. Sfantul se grabi atunci sa-i citeasca o rugaciune de vindecare si sa o binecuvanteze de trei ori in numele Preasfintei Treimi, zicand: "in numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te!". La aceste cuvinte, femeia se scula ca dintr-un somn adanc si, venindu-si in fire, multumi in lacrimi Sfantului, sarutandu-i poalele hainelor si inchinandu-se la sfintele icoane.
Nu putem tacea aici nici despre marea milostenie care incalzea inima Sfantului Calinic. Iata de pilda ce ne spune Anastasie: "Era atat de milostiv, incat atunci cand nu avea ce sa dea de milostenie isi dadea hainele de pe el si, plangand, ma ruga pe mine nevrednicul sa caut bani de unde voi sti ca sa aiba sa dea «fratilor lui Hristos», caci asa numea fericitul pe saraci si pe neputinciosi". Iar cand vreun ucenic il mustra ca acelasi sarac venea mereu la el sa ceara milostenie, iar el ii tot dadea, Sfantul raspundea: "Dar cuviosia ta, daca ai mancat ieri, astazi nu mai mananci? O fi fost si el dator cuiva si de aceea mai cere. Du-te si da-i milostenie!" In timpul domniei lui Cuza Voda – ne mai spune ucenicul Sfantului Calinic – erau tulburi sufletele seminaristilor din Episcopia Ramnicului din cauza unei fapte nefericite, pe care nu o mai trecem aici, spre a nu mahni inimile celor ce citesc. Sfantul atunci, cu blandetea pastorului ce-si indeamna incetisor turma peste valurile dealurilor si plin de diplomatie si de transparenta, rezolva pricina si potoli pe cei aprinsi la suflet. Afland insa de tulburare Mitropolitul de atunci, pe nume Nifon, si Scarlat Cretulescu, Ministrul Cultelor, trimisera de la Bucuresti un functionar spre cercetare. intampinandu-l pe acesta, Sfantul Calinic ii spuse: "Nu mai este nevoie ca sa faci dumneata cercetare pentru ca eu, in calitate de episcop, i-am linistit si multumit pe toti. Sa spui celor care te-au trimis ca sunt in nestiinta de aceasta". Auzind cuvintele Sfantului Calinic, Scarlat Cretulescu se intuneca la inima, ranit in orgoliul sau, si, intrand in audienta la domnitor, spuse raspicat: "Maria Ta, sa iscaliti decretul de suspendare a Episcopului de la Ramnic si darea lui in judecata, iar daca nu, sa-mi primiti demisia!", cuvinte la care domnitorul raspunse: "Demisia dumitale pot s-o primesc, dar decretul contra Episcopului de Ramnic niciodata nu-l voi semna. Mai, Scarlate, acela, Episcopul Ramnicului, Calinic, este adevaratul si Sfantul calugar a lui Dumnezeu si ca el altul nu mai este in toata lumea", adauga Cuza, emfatic.
Intr-una din zile Sfantul Calinic, binecuvantat fiind cu darul inainte-vederii, ii spuse ucenicului sau urmatoarele: "Sa stii, fiul meu, ca la 1866, Cuza nu va mai fi domn al tarii si au sa se faca mari schimbari. Sa mai stii ca la 1877 are sa vina in tara imparatul Rusiei cu familia si cu ostirile sale si are sa treaca Dunarea sa se bata cu turcii; dar rusii au sa fie invinsi de turci. Dupa aceea, rusii au sa cheme in ajutorul lor ostirea romana si, cu ajutorul lui Dumnezeu, au sa faca romanii mare victorie, incat sa-i laude si sa-i admire toate popoarele lumii. Dupa acest razboi sangeros are sa fie un razboi cu condeiul, adica cu diplomatia. si dupa aceasta are sa vina un razboi asa de mare, cum nu a mai fost de cand pamantul, si ferice de aceia care vor scapa de acest mare razboi".
Trecand adesea pe langa schitul Frasinei, in vizitele sale prin eparhie, Sfantul Calinic prinse drag de sobrietatea si frumusetea virgina a locului acela si de putinii calugari ce se nevoiau cu greu intr-un colt de natura pe cat de frumos, pe atat de neprimitor si de aspru. si dori Sfantul sa faca aici o manastire de chinovie, intocmai ca la Cernica, doar ca nu in inima unui lac, ci in mijlocul unei paduri de frasini. Iar dupa ce lucrarile de constructie si reconsolidare se terminara, Sfantul Calinic aseza un semn cam la 500 de stanjeni de lacas, care e infipt in pamant si astazi si pe care sta scris cu litera de blestem: Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Ramnicului, Noului Severin. Acest sfant lacas s-a cladit din temelie de noi, spre a fi chinovie de parinti monahi. si fiindca prin partea femeiasca putea sa se aduca vreun scandal monahilor vietuitori acolo, de aceea, sub grea legatura s-au oprit ca la acest loc sa nu mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa fie asupra lor, precum saracia, gubavia si tot felul de pedepse. si iarasi, cele ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor tot fericitul bine. Amin. CALINIC, Rm. 1867, ianuarie, 17 intre timp dar se intamplase ceea ce avea sa fie cunoscuta ca secularizarea averilor manastiresti, iar Sfantul Calinic, al carui cuvant avea greutate in fata lui Alexandru Ioan Cuza cum avusese odata si in fata lui Barbu stirbei, ceru domnului cu umilinta ca nou-zidita manastire sa isi pastreze avutiile, poate si din cauza conditiilor grele pe care le indurau monahii nevoiti acolo. Astfel fu Manastirea Frasinei singura din Principate care isi pastra bunurile toate, intregi, si dupa 1863. Tot cam de atunci ni se povesteste despre o copilita din satul Muereasca care, neputand struni vitele, calca pe pamantul manastirii, din nestiinta de semnul aratat mai sus. in chiar acelasi ceas, ea se imbolnavi cumplit de epilepsie, cazand la pamant in spasme si plangand pana sa-si franga pieptul. Auzind despre acestea de la preotul din sat, Sfantul Calinic suspina: "Ce trista intamplare! Sa mergem sa ne rugam pentru dansa!" Deci a venit atunci anume in satul Muereasca Sfantul si, intrand in odaita copilei, o intreba: "Ma cunosti?", iar copilita, intorcandu-si cu greu capul ca sa-l priveasca, ii raspunse printr-o privire ascunsa dupa chipul bolnav, o privire in care lucea limpede lumina nadejdii. si dadu din cap, in semn ca il recunoaste. Atunci Sfantul ii puse omoforul peste cap, ii citi rugaciunea de iertare si o stropi cu aghiazma. Apoi, inainte sa plece, se intoarse si spuse atat: "Ai sa te faci bine". si copila se facu intr-adevar bine. si tot de atunci se stie ca episcopul il vindeca de epilepsie numai prin cuvant si pe fiul mesterului Costache, unul dintre cei care zidisera catedrala episcopala de la Ramnicu Valcea si Manastirea Frasinei.
Ne mai marturiseste arhimandritul Anastasie ca din 1820 si pana la sfarsitul fericitelor sale zile, Sfantul n-a mai gustat nici bucate din peste, nici untdelemn, iar unt, oua, branza sau lapte nu gusta decat o singura data, sambata, ca sa-si biruiasca mandria. si cata vreme fu epsicop, Sfantul Calinic nu lasa niciodata cartea de rugaciuni din mainile sale, ci, mereu citind, noaptea aseza pe carte o greutate de metal, iar langa picioarele scaunului un lighean. Iar cand il fura somnul si se dezechilibra, greutatea cadea cu zgomot in lighean, trezindu-l in veghe. si la fel de dura ii era si credinta, ca greutatea de metal, care nu ii lasa duhul sa amorteasca in pacat, ci il tinea mereu treaz in sunetul rugaciunii. Pe 24 mai 1867, presimtind ca drumul sau pe calea ascunsa a acestei lumi avea sa se sfarseasca in curand, Sfantul Calinic decise sa se intoarca la metania lui, la manastirea Cernica. Acolo il asteptau lacul oglindit in cer, pamantul reavan si iarba proaspata, bisericile ca niste trepte catre inaltul cerului, asa cum il intampinasera si cu 60 de ani inainte, pe cand se numea Constantin. si privind el toate acestea, ii zambi sufletul si multumi lui Dumnezeu ca l-a invrednicit sa fie samanta buna pentru acest pamant binecuvantat. Gandindu-se astfel, pasi in manastirea ale carei clopote bateau a bucurie si unde avea sa-si petreaca ultimele zile ale vietii sale sfintite.
A doua zi s-a sarbatorit la Cernica inaltarea Domnului. Sfantul participa la slujba, imparti apoi anafura fratilor care ii sarutau cuprinsi de cutremur sfanta-i mana si, la sfarsit, se retrase in chilia din care nu avea sa mai iasa pana la sfarsit. Mitropolitul Nifon ii spusese arhimandritului Anastasie: "Te rog, cand vei vedea ca este greu bolnav sa ma vestesti si pe mine ca sa ma marturisesc lui, caci am multe cuvinte care trebuie sa i le arat cat este in aceasta viata si sa-mi cer iertaciune". Deci sosi in acele zile Mitropolitul la Sfantul Calinic si, dupa ce petrecu mai multe ore singur cu el in chilie, iesi de acolo cu chip fericit, radiind a multumire si a impacare sufleteasca. Intrand apoi la Sfant ucenicul sau, Calinic ii spuse si ii vesti cele ce vor fi fost sa vina: "Fiul meu, Nifon, mi-a spus totul si cred ca este speranta de mantuirea lui... Sa stii ca la sapte ani, cand ma vor dezgropa pe mine, va intra Mitropolitul in mormant". si acestea aveau sa se implineasca intocmai. in Joia Mare din anul 1868 chema Sfantul Calinic la sine sapte preoti ca sa ii slujeasca Sfantul Maslu. Dupa otpust, in aerul ingreuiat de tristetea si de lacrimile celor apropiati, rasuna clar si tare glasul Sfantului: "Parintilor, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca poate zilele acestea ne vom desparti!" Se pare ca intr-o seara de priveghere tarzie, prin Sfantul Calinic grai iarasi glasul Sfantului Duh, spunand ucenicului sau astfel: "Adu-ti aminte ceea ce ti-am spus in anul 1852 la Craiova, si de atunci pana acum, ca voi, fratii Baldovini, Anastasie si Orest, aveti sa-mi inchideti ochii si sa ma duceti la groapa.
Asa ca, acum mai am 14 zile si ma duc din aceasta lume. Ai grija, sa ma imbraci la moarte cu vesmintele ce ti-am spus ca sunt trimise de monahia Brancoveanca din Moldova". intr-o alta seara, ne povesteste Anastasie Baldovin, s-a intamplat astfel: "Preasfintia sa, intinzand cu mine vorba despre mai multe invataturi si eu, stiind ca darul Sfantului Duh este cu desavarsire in el, i-am zis: «Prea sfintite Stapane, stiu ca mult-putin, cat te-am servit, dar te-am servit cu credinta si cu dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva, decat sa te rogi lui Dumnezeu ca sa-mi ierte pacatele mele pe aceasta lume». Atunci preasfintia sa a inceput sa planga amarnic, incat m-a facut si pe mine, pacatosul, sa plang. Dupa ce s-a linistit, a inceput a-mi zice: «Fiul meu, eu v-am primit in Manastirea Cernica, eu v-am calugarit si v-am luat din manastire si ati urmat mie; stiu ca nu v-ati pazit datoriile si fagaduintele calugariei, insa sa va siliti a le pazi de aci inainte si va fagaduiesc, ca daca voi afla har inaintea lui Dumnezeu, am sa ma rog pentru voi si pentru toti ai mei»". Dimineata zilei 11 aprilie 1868 fu o dimineata neobisnuit de friguroasa, cu cerul acoperit de nori grei, indoliati, si cu vantul batand tare dinspre soare-apune. Natura toata parea incremenita, incordata, asteptand parca o izbucnire, o irumpere. Nu se luminase deci inca de zi cand Sfantul Calinic chema la sine pe ucenicul Ghermano si-l ruga sa-l imbrace in vestmintele sosite din Moldova. Auzind ceilalti ucenici, venira si ei cu inima infricosata la tatal lor duhovnicesc, pentru ultima binecuvantare. Cand primi vestea si Anastasie, acesta isi aduse aminte de cele ce ii descoperise Sfantul, ca vor trece 14 zile si se va muta la Domnul. Sosise ziua a paisprezecea, iar ucenicul isi acoperi fata cu mainile, plangand amar. "Au venit niste oameni mari in casa si vor sa ma ia cu dansii" spunea senin Sfantul Calinic ucenicilor ce-l inconjurau. Apoi se ridica in capul oaselor si ceru o cruce. Dupa ce o apuca, cu mainile tremurande, se inchina, o saruta si, ridicand-o spre cer, se ruga: "Sfanta Cruce, ajuta-mi!". Plecandu-si apoi capul, rosti catre ucenici ultimul cuvant: "Sa ne vedem in fericirea din cealalta lume!". Atunci, rezemat de pieptul lui Ghermano, rasufla adanc si-si dadu duhul. Trupul Sfantului fu imbracat in haine arhieresti si asezat intr-un jilt, cu Evanghelia pe brat si cu carja alaturi. Stand astfel, Sfantul Calinic arata de parca ar fi dormit, nimic nefiind schimbat la fata lui luminoasa, care vestea parca neputrejunea trupului sau. si se spune ca zeci de mii de credinciosi veneau sa-i sarute mainile, cu infricosare mare si umilinta, atatia cat sa nu mai incapa pe cele doua ostroave de la Cernica. Slujbele erau tinute de Mitropolitul Nifon impreuna cu patru episcopi, iar asezarea in mormant se petrecu in 13 ale lui aprilie, cand patru preoti il purtara pana in partea de nord a pridvorului bisericii Sfantul Gheorghe, unde il ingropara, asezat tot in jilt, in timp ce clopotele sunau lung, plansetul lor ridicandu-se pana in slavi si coborand inapoi. in acele momente de durere nespusa s-a dat citire testamentului Sfantului Calinic, in care statea scris asa: Diata Prea Sfintitului Episcop Calinic in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Eu, smerit arhiereu Calinic, Episcopul Ramnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice in Sfanta Evanghelie: "Fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni, seara sau la miezul noptii, sau la cantarea cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva venind fara de veste, sa va afle dormind" (Lc. 12, 40), acest glas al lui Dumnezeu auzind, si temandu-ma, fiind cu totul cuprins de neputinte si batranete si din zi in zi slabind cu trupul, asteptand in toata vremea acel ceas zidit de Domnul, ceasul mortii, dupa putere inainte gasindu-ma spre iesirea dintru aceasaa vremelnica viata, am gandit sa scriu aceasta duhovniceasca a mea instiintare si diata, ca sa fac cunoscut fiecaruia ce ar voi, dupa sfarsitul meu, sa cerce averile chiliei mele. Ca adica sa nu se osteneasca in zadar, nici sa cerceteze pe cei ce au slujit mie pentru Dumnezeu, ca sa afle bogatia mea sau comoara pe care din tinerete o am adunat. Pentru ca de cand am imbracat sfantul si ingerescul cin monahicesc, in Sfanta Manastire Cernica, la anul al nouasprezecelea al vietii mele – 1808, noiembrie, 12 – si m-am fagaduit lui Dumnezeu ca sa am vietuirea cea de bunavoie, dintru acea vreme pana la apropierea de mormant, n-am castigat averi sau miselii, ci numai sfinte carti! N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului.
Ca necastigarea cea calugareasca cu duhul si cu lucrul, dupa putinta m-am sarguit a pazi, neingrijind de sine-mi, si punandu-mi toata nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, care niciodata nu m-a lasat. Iar darurile cele ce le primeam de la facatorii mei de bine si veniturile cele de la dregatorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi si ale manastirii trebuinte, cat am fost arhimandrit. Asemenea si arhiereu fiind, n-am adunat venituri, ci le-am cheltuit la trebuintele mele si nevoile celor lipsiti frati in Hristos si unde Dumnezeu mi-a poruncit, si la innoirea Episcopiei, fiind cu totul in darapanare. Drept aceea, nimeni sa nu se osteneasca dupa moartea mea cercand sau iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, ca eu nici de ingropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu saracia cea calugareasca, mai mare la sfarsit, ca sa se arate ca lui Dumnezeu cred. Ca mai primit ii voi fi lui Dumnezeu de nu va ramane dupa moartea mea nici un ban, decat [daca] s-ar imparti cea mai multa stransoare dupa mine. si daca n-ar voi nimeni, ca pe mine cel atat de sarac, sa ma dea obisnuitei ingropari, apoi ma rog acelora care isi aduc aminte de moartea lor, sa-mi tarasca pacatosul meu trup la oricare biserica saraca si acolo langa trupuri sa-l ingroape. Iar daca voirea stapanitorilor ar porunci sa ma ingroape dupa obicei, apoi ma rog iubitorilor de Hristos ingropatori, fiind in eparhie, sa ma ingroape in Sfanta Manastire Cernica, langa biserica cea noua de noi zidita, unde ne-am calugarit si mult ne-am ostenit din tinerete la batranete. Deci, daca cel ce va voi ca fara de bani sa-mi pomeneasca pacatosul meu suflet la rugaciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela si singur sa fie pomenit intru imparatia cerului. Iar cel ce va avea trebuinta de plata pentru pomenire, ma rog sa nu ma pomeneasca pe mine, cel atat de sarac, cel ce nimic nu mi-am lasat de pomenire. Iar Milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor si mie pacatosului, in veci. Amin
Aceasta este diata si duhovniceasca a mea scrisoare, aceasta este instiintarea mea de averea mea. Iar necrezand cineva aceasta si [daca] ar incepe cu iscodire a cerca aur si argint, macar si mult de s- ar osteni, nimic nu va afla. Iar Milostivul Dumnezeu va judeca. Amin Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu CALINIC, Episcopul Ramnicului, Noului Severin Dupa inmormantarea Sfantului Ierarh Calinic, “a venit comisia de la guvern ca sa-l cerceteze pentru stare, adica avere personala. si a aflat bani, o rila si o jumatate de napoleon si multe adeverinte intarite cu iscalituri de pe la toate locurile pe unde daduse milostenie, atat de aici din Romania, cat si din Orient, Ierusalim, Sfetagora si alte locuri de prin Turcia, hartii care s-au luat de minister". Mai spunea arhimandritul Anastasie: "Declar pe constiinta mea, ca arhimandrit si duhovnic ce sunt eu, pacatosul, si in numele adevarului adevarat, ca acest Sfant Episcop Calinic, cum a iesit din pantecele maicii sale, tot asa a intrat in pantecele pamantului." si in acele zile nu se arata nici o raza de soare peste toata tara Romaneasca, caci fusese vaduvita de un mare sfant cum putini i-au calcat pamantul. in doliu stateau oamenii, precum si natura. Jalea monahilor se impletea cu suspinul valurilor iscate pe Cernica si cu vuietul vantului prin codrul des. Despre Sfantul Calinic de la Cernica, Nicolae Iorga odata spunea: "Traind in sfintenia muncii si a infranarii, era socotit ca sfant de credinciosii din eparhie si parerile de rau ale tuturora se indreptara mult timp catre mormantul lui, pe care-l voise la Cernica, locul lui de invatatura si de pregatire duhovniceasca, unde se retrasese. Traind pana departe, in timpuri noi, pe care el nu le mai intelegea, nici pentru a le combate, precum ar fi fost datoria sa, crutat de dansele, venerat pentru o varsta ca a sa si pentru o astfel de viata, chiar si de cei mai antireligiosi din noul curent apusean, care stapanea statul cel nou, el incheie cu vrednicie sirul curatilor calugari fara arginti, al ctitorilor de carti si de cladiri de inchinare, al sufletelor de arhierei cari o clipa nu si-au inchipuit ca fapta sau gandul lor scapa de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu". Dupa hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din cauza marturiilor despre neprihanirea si sfintenia vietii sale, Ierarhul Calinic a fost trecut in randurile cetelor sfintilor intr-o solemna celebratie tinuta la Cernica pe 21 octombrie 1955, pe cand patriarh al Romaniei era Justinian Marina. Atunci s-au alcatuit slujbele de pomenire ale Sfantului Calinic, viata sa, pe care am incercat acum a o povesti din nou, felul zugravirii chipului sau in iconografie, precum si acatistul Sfantului in care sta scris asa:
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu inteleptite!
Preot Nectarie – Manastirea CERNICA
Prof. Margareta Visan