Concursul național de matematică Euclid


Noutati concurs

Concursul Naţional Euclid se reactivează în 2017!

 

 

Începând cu anul 2017 ne propunem să revenim cu o nouă serie de competiţii la Matematică şi Limba Română.

Suntem încă în curs de organizare, dar vă rugăm să ne rămâneţi alături şi să urmăriţi noutăţile de pe site!

 

            Vă dorim Sărbători Fericite şi un an nou de nota 10!

NOUTATI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Precizări privind organizarea etapei finale

 Atentie! Etapa finala - grad ridicat de dificultate!

Spre deosebire de etapele din cursul anului care sunt de verificare a cunostiintelor, etapa finala este o provocare la nivel national, un clasament al celor mai valorosi elevi care au obtinut rezultate foarte bune in primele etape.
Gradul de dificultate este mult peste cel de la clasa, este de nivelul unei olimpiade nationale de matematica.
Va dorim mult succes!

 

Precizări privind organizarea probei de concurs:
  • etapa finala de matematica va avea loc pe 21 iunie 2015 (duminica)
  • cu o zi înainte de proba de concurs fiecare centru de evaluare va publica pe site organizarea participanților pe săli
  • proba de concurs incepe la ora 9, iar elevii sunt asteptati in sali incepand cu ora 8:30
  • durata concursului:
    • pentru elevii din clasa a I-a concursul dureazã o ora si 30 de minute,
    • pentru elevii din clasa a II-a, a III-a sau a IV-a, concursul dureazã doua ore,
    • pentru toate clasele din invatamantul primar redactarea rezolvãrilor se va face direct pe foaia cu subiecte
    • de la clasa a V-a la clasa a VIII-a, proba dureazã douã ore si 30 de minute si rezolvarile se fac pe foi de concurs
  • NU se citesc subiectele pentru clasa intai
  • concurenții vor completa pe foaia de concurs NUMELE și PRENUMELE complet cu majuscule si COD PARTICIPANT
Regulament etapa finala
  • Comisia de evaluare a lucrărilor de la etapa finală îşi rezervă dreptul de a descalifica lucrările identice. În același sens, comisia de evaluare va supune unui test de baraj pe elevii cu lucrări asemănatoare din același centru de test. În cazul în care vor avea rezultate slabe în urma testului, vor fi descalificați, urmând ca locul lor să fie ocupat de următorii clasați.
  • În cazul în care, la faza finală, doi elevi obţin acelaşi punctaj, se acordă premiu celui care are suma punctajelor obţinute la etapele curente, mai mare. Dacă şi aceste sume sunt egale, atunci se vor compara punctajele pe etapă, începând cu prima. Dacă şi aceste punctaje sunt egale, va obţine premiu elevul care are vârsta mai mică.
  • Premiile obţinute la CONCURSUL NAŢIONAL EUCLID se pot revendica într –o perioadă de timp specificată pe site. După ce va trece această perioadă, premiile nerevendicate se anulează.
  • Contestaţiile depuse la oricare dintre etapele concursului se rezolvă prin recorectarea lucrării. Nu se dau detalii despre conţinut, nu se scanează sau fotocopiază lucrarea.

citeste mai multe din regulamentul etapei finale


Premii etapa finala

Premiile si distinctiile oferite de organizatori în urma etapei finale, sunt :
  • Premiul I-   diplomă de merit , medalie de aur si 3 premii in valoare totala de 1500 lei (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Constantin Galeriu" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Nicolae Tanase" in valoare de 500 lei)
  • Premiul II - diplomă de merit , medalie de argint si suma de 1000 lei (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei + Premiul "Parintele Constantin Galeriu" in valoare de 500 lei)
  • Premiul III - diplomă de merit , medalie de bronz si suma de 500 lei  (Premiul "Parintele Arsenie Boca" in valoare de 500 lei).
  • Mentiuni - diplomă de merit si premiu in valoare de 100 lei .
Aceste premii si mentiuni se oferã pentru fiecare an de studiu si pentru fiecare profil, tinand seama de ordinea descrescãtoare a punctajelor obtinute la etapa finalã, in proportia de 1 la 100 de participanti. Astfel daca la o clasa participa la etapa finala 950 de candidati, se vor acorda 10 distinctii:cele 3 premii si 7 mentiuni, iar daca la o clasa s-au calificat la etapa finala 25 de elevi se va acorda un singur premiu si nu vor fi mentiuni.

Pentru a fi premiat, la etapa finala a concursului, candidatul va avea un punctaj de cel putin 40 de puncte . In caz contrar premiile sau mentiunile respective nu se vor acorda.

Diplomele pentru locurile 1, 2, 3 se acorda indiferent de numarul de premii (ex: clasa a 8-a, 191 de participanti - se acorda premiul 1 si 2 si dimplome pentru 1, 2 si 3).

Pentru situatia actuala de participanti la etapa finala avem urmatoarele premii:
Cls Total participanti
etp 1+2+3
Medie nr participanti
pe etapa
Participanti
finala (15%)
Participanti
finala total
Premii
1 14099 4699.67 705 881     I, II, III, 6 x Mentiune
2 8706 2902 436 397     I, II, III, 1 x Mentiune
3 10929 3643 547 623     I, II, III, 4 x Mentiune
4 8302 2767.33 416 417     I, II, III, 2 x Mentiune
5 3664 1221.33 184 90     I
6 2522 840.67 127 113     I, II
7 1838 612.67 92 34     I
8 1367 455.67 69 18     I

Centre de evaluare » Ultimele noutati

PREGATIRI PENTRU LUNA APRILIE
BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV
adaugat pe data: 2016-02-22
NOUTATI
BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV
adaugat pe data: 2016-02-18
Diplome Etapa finala
CT125 Universitatea Spiru Haret, CONSTANTA
adaugat pe data: 2015-10-18
OBIECTE GASITE
B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI
adaugat pe data: 2015-06-24
REPARTIZAREA PE SALI LA ETAPA FINALA
BV104 Scoala Jules Verne, BRASOV
adaugat pe data: 2015-06-20
DISTRIBUIREA ELEVILOR PE SALI DE CONCURS - MATEMATICA ETAPA FINALA
B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI
adaugat pe data: 2015-06-20
Repartizarea elevilor pe sali
IS130 Universitatea Agronimica "ION IONESCU DE LA BRAD", IASI
adaugat pe data: 2015-06-20
Repartitie elevi - Concurs Euclid - etapa finala
VL118 Universitatea Spiru Haret, RAMNICU VALCEA
adaugat pe data: 2015-06-20
REPARTIZAREA ELEVILOR IN SALILE DE CONCURS
B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI
adaugat pe data: 2015-06-20
ASPECTE ORGANIZATORICE
B214 Universitatea Politehnica Bucuresti, BUCURESTI
adaugat pe data: 2015-06-20

Caștigători numere norocoase - etapa 3

Conform Loto 6/49, extragerea din 31/05/2015 au fost alese urmatoare numere: 14, 35, 29, 8, 23, 21, care au format urmatoarele secvente castigatoare: 1435, 2908, 2321 

Premiile se vor revendica trimitand un email la adresa kogaion115@yahoo.com . Atentie! Premiile nerevendicate pana la data de 1 iulie nu se vor mai acorda! 

Nume Secventa Scoala Localitate
Arghir Vlad 1435 GIMNAZIALA 150 Bucuresti
Macovei Robert 1435 PETRU MUSAT SIRET
Randjak Iulia 1435 Scoala Pro Ingenio Bragadiru
Staicu Alexandru 2321 GHE TITEICA Constanta
Dumitrache Alexandru Cristian 2321 Colegiul National ''Grigore Moisil'' BUCURESTI
Nicula Darius 2321 Scoala Gimnaziala Anastasia Popescu Sector 1
Craciun Bianca Gabriela 2908 DIMITRIE BOLINTINEANU BUCURESTI
Baciu Daria 2908 SCOALA GIMNAZIALA ,,AVRAM IANCU,, BUCURESTI
Aioanei Claudia 2908 SCOALA GIMNAZIALA NR. 4 SUCEAVA SUCEAVA

Premiul special Sfantul Ierarh CALINIC de la Cernica in valoare totala de 1500 lei

Vom acorda un nou premiu de recunoastere a valorii: Premiul Sfantul Ierarh CALINIC de la Cernica in valoare totala de 1500 lei (15 premii a cate 100 Lei). Acesta se va acorda pentru cate cinci concurenti din judetele : Bucuresti, Valncea si Iasi.

Ne propunem sa recompensam elevii valorosi si care au nevoie de acest ajutor material. Vom acorda acum acest premiu unor copii valorosi din judetele mai sus mentionate, care vor participa la etapa a treia si care vor fi alesi din centrele de test cu cei mai multi concurenti din aceste judete. Cei care vor fi premiati vor fi alesi de profesorii din acele centre de test.

Premiile vor fi atribuite de comisiile judetene conduse de:

  • Lavinia Savu - Bucuresti,
  • Marius Mazilu - Valcea,
  • Doina Hudisteanu - Iasi.

"Luati invatatura, ca mult argint si mult aur veti castiga cu ea" (Eclesiasticul 51.35)
citeste despre viata Sfantului Ierarh CALINIC »
 

Legitimatie participant

Am introdus conceptul de "cod & legitimatie participant" pentru a putea asocia intr-un mod sigur un participant de-a lungul etapelor la o materie in vederea obtinerii clasamentului pentru etapa finala. Experianta anilor trecuti ne-a aratat ca pot aparea multe greseli in zona numelui (de tehnoredactare, cu sau fara diacritice, un prenume sau mai multe, cu initiala ..etc) facand ca acest criteriu sa fie imprecis.

Codul a fost asociat automat pentru toti participantii de la prima etapa, il gasiti in listele cu rezultate de la etapa 1. Pentru cei care vor participa pentru prima data, li se va genera un cod dupa respectiva etapa.

Pentru a-l putea memora cu usurinta va puteti crea o Legitimatie de MEMBRU EUCLID (acest lucru se poate face dand click pe codul dvs) Va rugam sa memorati acest cod (sau sa aveti legitimatia cu voi) si sa-l notati pe foaia de concurs langa nume.  Atentie, codurile de participant nu sunt aceleasi pentru matematica si romana.

Codul de participant este format din codul centrului + clasa + 3 cifre + M/R (Matematica sau Romana), astfel se pot retine cele 3 cifre finale, iar restul codului se poate deduce cu usurinta.

Multumim!

Anul scolar 2014-2015

Dragi participanţi,

Începând cu anul şcolar 2014-2015 vom face următoarele schimbări în modul de desfăşurare a concursului.

1. Clasa pregătitoare şi clasa întâi vor participa la concurs din prima etapă, atât la limba română cât şi la matematică.

2. Clasa întâi se va califica la finală după regulile valabile pentru celelalte clase, iar clasa pregătitoare nu va susţine etapa finală, deoarece considerăm că elevii sunt prea mici pentru a face faţă regulilor de organizare şi gradului de dificultate a a subiectelor.

Regulamentul valabil pentru acest an şcolar va fi disponibil pe site începând cu data de  16.09.2014.

Rezultate etapa finala 2014 - matematica

          Sâmbata, 6 octombrie 2014, a avut loc FESTIVITATEA DE PREMIERE a câştigătorilor FAZEI NAŢIONALE 

A CONCURSULUI EUCLID, LIMBA ROMÂNĂ ŞI MATEMATICĂ.

            Festivitatea s a desfăşurat în incinta clădirii Rectoratului din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti şi au participat peste 100 de persoane, părinţi şi copii, din toate colţurile ţării.

            Premiile le au fost înmânate câştigătorilor de către o comisie formată din Dl Sorin Marica ( preşedintele fundaţiei Kogaion 115), Dl Anton Hadăr ( prof. dr, vicepresedinte al Senatului Universităţii Politehnice, liderul Federaţiei Sindicale Alma Mater) şi prof Lavinia Savu ( preşedinte al Comisiei Gimnaziale şi Comisiei Învăţământului Primar).

            A fost prima fesitivitate şi sperăm că aşa va fi de acum înainte, cu cât mai mulţi participanţi şi organizare din ce în ce mai bună.

            Îi rugăm pe cei care au fotografii de la festivitate, să le trimită pe adresele de contact, pentru a fi publicate pe site!

                                                                                   Vă mulţumim!

Vezi aici galeria foto completa

 
 
Decernarea premiilor
In cazul in care, din diverse motive nu ati putut participa la festivitatea de premiere, premiile in bani se vor vira in contul unuia dintre parinti conform datelor furnizate prin completarea formularului ce este pus la dispozitia Dvs. pe site (click aici)
 
 
Pentru elevii care au obtinut premii constand in medalii si diplome, acestea se vor transmite prin curier cu ocazia primei etape (romana 25 oct, respectiv matematica 23 nov) catre centrele in care au sustinut etapele din cursul anului.
Gasiti in lista de rezutate de la etapa finala completat in dreptul fiecarui participant centrul de unde se poate revendica premiul, click aici http://www.concurs-euclid.ro/matematica/finale

Gasiti mai jos si lista centrelor pentru revendicarea premiilor de la etapa finala:

Etapa finala - Decernarea premiilor

Fundatia Kogaion 115, organizatorul Concursului National Euclid editia 2014 – 2015, anunta decernarea premiilor corespunzatoare etapei finale (premiile in bani) intr-un cadru festiv, la Universitatea Politehnica Bucuresti, pe data de 3 Octombrie 2015. Festivitatea va avea loc in cladirea Rectoratului, parter, Amfitetrul AN 010, incepand cu ora 12:00.
 
In cazul in care, din diverse motive nu puteti putut participa la festivitatea de premiere, premiile in bani se vor vira in contul unuia dintre parinti conform datelor furnizate prin completarea formularului ce este pus la dispozitia Dvs. pe site (click aici)
 
Pentru elevii din provincie care au obtinut premii constand in medalii si diplome, acestea se vor transmite prin curier catre administratorii de test care au coordonat proba la etapa finala in perioada 5-20 10 2015.
 
Pentru elevii din Bucuresti , diplomele si medaliile se pot ridica incepand cu data de 5 octombrie intre orele 15.00-17.00 de la sediul Fundatiei KOGAION 115 din Bucuresti, Bd. Timisoara, nr 6, et 2, Cam 211 ( sediul se afla intr-un imobil apartinand Ministerului Economiei si Finantelor, situate pe Bd Timisoara in apropiere de interesectia cu str Sibiu, intre liceul Petru Maior si sediul BCR). 
Gasiti in lista de rezutate de la etapa finala completat in dreptul fiecarui participant centrul de unde se poate revendica premiul, click aici http://www.concurs-euclid.ro/matematica/finale
 
Un program detaliat (interval orar, locatie, persona de contact) se va afisa pentru fiecare centru in parte incepand cu 5 octombrie.

Povestea saptamanii - sectiune realizata de Prof. Margareta Visan

Sfanta Cuvioasa Parascheva - Fecioara din Epivat

 

Pe la anul 1020 după Hristos, într-un frumos răsărit de soare, în orăselul Epivat, nu 

departe de cetatea Bizantului ( Constantinopole) si-a deschis ochii fetita Parascheva.

Bucurie netărmurită cuprinse sufletul cucernicilor ei părinti, care îsi plecau piosi 

genunchii în caldă rugaciune de multumire către Stăpânul ocrotitor si rânduitor a toate. Cerul 

era senin si undele Mării de Marmara se legănau cu blândete în bucuria venirii pe lume a unui 

suflet ales.

În cele mai sfinte simtăminte a fost crescută copila frumoasă si cuminte, asupra căreia 

se revărsa toată dragostea părintilor ei. Starea lor era înfloritoare si puteau să se bucure întru 

Domnul Dumnezeu cu multă evlavie. Parascheva a fost deprinsă cu duhul rugăciunii si al 

dragostei de biserică si de oameni. Din casa Domnului (Biserica) era nelipsită. Cuvântul lui 

Dumnezeu îi fermeca inima si sufletul si slujbele sfinte o făceau să se simtă cu sufletul în cer.

Fetita Parascheva împlinise 12 ani când, într-una din duminici, se duse la biserica 

Născătoare de Dumnezeu. Aici ascultă cu multă evlavie dumnezeiasca liturghie si când sosi 

timpul de a citi Sfânta Liturghie, îsi plecă smerită genunchii în fata tetrapodului ascultând 

cuvintele scrise, care îi răscoliră adânc sufletul si deveniră hotărâtoare pentru întreaga ei viata: 

„Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea  si să-mi 

urmeze.” (Marcu 83, 34).

Aceste cuvinte auzindu-le Parascheva a fost cuprinsă de mare Har, încât din acea clipă

se închină cu totul voii lui Dumnezeu.

- “Doamne, îsi zise ea în gând, Tu Cruce si cunună de spini si hlamidă rosie ai purtat si 

otet cu fiere ai gustat si piroanele ti-au străpuns mâinile si picioarele sfinte, si iată, eu port 

haine scumpe de mătase  si trăiesc în dezmierdări; Tu ai cerut să-ti urmăm lăudându-ne 

Crucea, dar eu nu am nicio Cruce. Tu ai avut o cruce mare, dar eu nu am nici măcar una mică;

Tu ai zis: „Cel ce vrea să vină după mine, să se lepede de sine...”. “Cum pot eu să mă lepăd de 

mine? Cu ce voi dovedi Iisuse, că m-am lepadat de mine si ti-am urmat Tie?”...

Picături de lumină se desprinse de pe chipul lui Iisus din icoana de Iconostas si în 

încăperea sălasului dumnezeiesc se auzi răsunând puternic glasul norodului evlavios: “ Crucii 

Tale ne închinăm Hristoase si Sfântă Învierea ta o lăudăm si o mărim!”

- “Mă închin Crucii Tale” – murmură fetita Parascheva – “si vreau să o port, dar sunt 

mică si slăbută si nu stiu cum să fac aceasta. Învată-mă, Iisuse! Ajută-mă, Iisuse!” 

După ce norodul iesi din biserică, plecă si ea cu sufletul răscolit de ecoul cuvintelor 

Evangheliei.  O frunză se desprinse dintr-un pom si se legănă alene în adierea vântului de 

toamnă.

- “O frunză sunt si eu Iisuse, gândi Parascheva, o frunză bătută de vânt, care fără Tine 

n-ajunge nimic. Ajuta-mă Doamne, să fiu mai mult decât o frunză. Ajută-mă să Te urmez!”…

Vânt de toamnă începuse să adie dinspre miază-noapte. Păsări călătoare începură să se 

îndrepte spre zări îndepărtate, presimtind sosirea zilelor friguroase de iarnă.

Fetita Parascheva mergea îngândurată  si murmura în sine  frânturi din cuvintele 

Mântuitorului: „Cel ce vrea să vină după  Mine”…

Deodată, dintr-un colt de ulită o fetită săracă, aproape goală, îi apăru înainte. Tremura 

de frig si de foame si ochii îi erau înmuiati în lacrimi.

- “Ce faci aici, fetită dragă? întrabă Parascheva. De ce plângi?”…

- “Mi-au murit părintii si nu mai am la cine pleca”, răspunse fetita. “Am stat la un 

om cu 5 copii si nu mai poate să mă tină. Mi-e foame, mi-e frig, si n-am decât 

cămăsuta aceasta!”...

- “Câti ani ai ?” întreabă Parascheva.

- “Unsprezece ani”, răspunse fetita.

- “Eu am 12 ani, răspunde Parascheva - si nu mai plânge. De azi înainte, eu voi avea 

grijă de tine ca si de o soră a mea. Acum te rog ascultă-mă si să nu te împotrivesti: 

Să schimbăm repede hainele. Tu îmbracă hăinuta mea si eu pe a ta.”

- “O, zise orfana, tu esti prea bună…haina mea este urâtă si pătată, iar a ta este prea 

frumoasă!”

- “Nu te gândi la aceasta si dezbracă-te”.

Orfana se supuse stergându-si lacrimile si privind cu mirare la fetita mărinimoasa, care 

de  bună voie se despuia de hainele scumpe cu care fusese împodobită, pentru a i le da ei.

Dupa ce fetita orfană îmbrăcă hăinuta de mătase a Paraschevei, aceasta îi dădu 

încăltămintea, si-i strecură apoi în mână si o sumă de bani, cu care orfana să-si cumpere deale mâncării. O îmbrătisă apoi cu gingăsie, sărutând-o pe amandoi obrajii.

-“Să nu mai plângi! De azi încolo esti sora mea. Am să te iubesc mult!”

- “Îti multumesc, ce bună esti, sopti orfana, care se depărtă”.

Parascheva,  îmbrăcată în haina zdrentuită cu picioarele goale, privi cum se depărtă 

copila orfană cu zâmbetul fericit pe buze. Si cum se depărtă i se păru că vede în zare o lumină 

ce se apropie tot mai mult de ea. Într-un fel de boare diamantină dezlusi chipul blând al lui 

Iisus, care purta pe umeri o cruce grea. Si era atât de grea, că Iisus părea că se prăbuseste sub 

povara ei. Parascheva înduiosată întinse mâinile rugătoare si zise: 

-“Doamne Iisuse, lasă-mă să-ti ajut, căci crucea Ta este foarte grea! Si tu abia poti 

merge sub povara ei!”...

-“ Amin zic tie, fiica mea, tu mi-ai si ajutat să-mi duc Crucea!”

-“Când, Doamne?”…

-“Atunci când ai ajutat fetita orfană, pe Mine m-ai ajutat. Când ai împărtit cu ea crucea 

umilintei si a suferintelor, ai pus pe umerii tăi o parte din crucea mea. Adevărat grăiesc tie: 

„Întrucât ai făcut bine unuia dintre acesti frati mai mici ai mei, mie mi-ai făcut. Fii 

binecuvântată Parascheva!”

Lumina minunată cu chipul blând al lui IISUS se făcu nevăzută. Acum începu să se 

lămurească tot mai limpede în mintea Paraschevei, întelesul cuvintelor: „Cel ce vrea să vină 

după Mine, să se lepede de sine, să-si ia Crucea si să-Mi urmeze”.

Acum întelese că Domnul i-a trimis în cale fetita orfană. Văzându-se descultă si cu haina 

zdrentuită, tremurând de frig, simti toată durerea fetitei sărace, si-si zise în drumul ei spre 

casă:

„ Acum am si eu o Cruce, ajută-mi Iisuse s-o port!”

Când ajunse acasă, părintii aproape că nu o cunoscuseră.

-“Ce  ti s-a întâmplat fata mea  – izbucni mama speriată  – spune repede, te-a jefuit 

cineva? Ti-a luat hainele si ghetele, te-a bătut, te-a făcut să suferi? Cum de nu plângi?...Văd 

pe fata ta zâmbet în loc de spaimă!”

O, mamă dragă, nici nu m-au bătut nici nu m-au jefuit, ci de voie am dăruit hainele 

mele cele noi unei fetite orfane, care era îmbrăcată asa cum mă vezi pe mine acum!”

-“Cum? Ti-ai dat hainele cele scumpe unei străine ?”

-“Nu-i străină, mămică, ci sora mea. Ba mai mult, ea e o surioară a lui Iisus.  Stii 

mămică, eu am mai multe rânduri de haine, pe când  ea sărmana n-a avut decât  zdrentele 

acestea”.

-“Oricum, fata mea, trebuia să-mi spui. Îi dădeam o hăinută mai veche”.

-“Unei surioare a lui Iisus, zise Parascheva, nu trebuie să-i dăm ce-i rău, fetita aceea 

nu-i de vină că-i săracă si orfană si că nu are ce mânca! Ci sunt de vină cei ce au si nu-i dau!”

*

     *            *

Trecură ani de atunci si tânăra Parascheva nu uita niciodată cuvintele Domnului, ci le 

împlinea  cu credintă  si iubire, îmbrăcându-si sufletul cu cele mai alese podoabe  si 

îmbogătindu-se cu comori nepieritoare .

Nu era sărac pe care să nu-l fi ajutat, nu era bolnav pe care să nu-l fi cercetat, nu era 

familie lovită de grele încercări pe care să nu o fi mângâiat si încurajat. Ajutoarele si sprijinul 

ei se simteau din plin. Nepăstuiti ai sortii  alergau la ea nu numai din Epivat, ci  si din 

împrejurimi.

Într-o seară târzie, pe un viscol cumplit, Parascheva se strecură încet din casa 

părintilor, încărcată cu bunătăti, si nu se opri decât la o casă sărăcăcioasă de la marginea 

Epivatului, în care o mamă văduvă se lupta cu moartea si nu-si putea închide ochii din pricina 

celor 3 copilasi, care plângeau în hohote lângă căpătâiul ei strigând deznădăjduiti:

-“Mamă dragă, cui ne lasi? Ce va fi de noi fără tine? Mai bine ia-ne cu tine!...Du-ne cu 

tine, mamă!”...

În clipa aceea intră Parascheva, se apropie de bolnav. Îi atinse cu mâna mângâietoare 

fruntea îmbrobonată de sudorile mortii si-i sopti:

-“Nu te întrista măicută  si nu te tulbura, ci bucură-te că te duci mai degrabă la 

Mântuitorul, care-ti va răsplăti credinta si ostenelile. El îti va ocroti copiii. El mi-a poruncit 

să vin în această seară si să le aduc de mâncare. Pleacă în pace suflete la Domnul, si nu te mai 

zbuciuma!”

Apoi Parascheva îngenunche împreună cu copiii  si zise cu ei rugăciunea  „Tatăl 

nostru”. Aprinse lumânările si aduse copiii mai aproape de mama ce se stingea, spre a le 

împărtăsi cea din urmă binecuvântare. Ei sărutară pe rând mâna rece a mamei, care cu fata 

înseninată, acum sopti:

-“Fie voia Ta, Doamne! Ai milă de copilasii mei, Doamne!”

Apoi cu o sfortare, luă încet mâna milostivă a tinerei ocrotitoare si o rugă printre lacrimi: „Fii 

mama copiilor mei!...” - si în acea clipă sufletul mamei zbură la ceruri în suspinuri înăbusite 

ale celor trei copilasi rămasi orfani.

Parascheva mângâie  si linisti copiii  si stătu cu ei toată noaptea, rugându-se lângă 

căpătâiul celei ce nu mai simtea nicio durere. Se întoarse acasă numai a doua zi. Când o 

văzură părintii, se năpustiră asupra ei cu vorbe de ocară.

-“Unde ai umblat toată noaptea? Acum se vine acasă?”...

Amenintările se tinură lant si ele erau să se termine cu bătaia fetei, dacă un servitor n-ar fi 

adus tocmai atunci vestea, că văduva Sofia de la marginea satului a murit, lăsând trei copii 

orfani. Abia atunci o crezură pe Parascheva si se potoliră.

Parascheva luă parte la înmormântare si avu grijă de copiii văduvei multă vreme. Ea îi 

îmbrăcă pe toti si le purta de grijă. Zilnic le ducea mâncare. Nu-i avea numai pe ei în grijă, ci 

milostivirea ei se revărsa din belsug asupra tuturor năpăstuitilor si deznădăjduitilor pe care-i 

cunostea si alerga zi si noapte. Hainele le împărtea toate celor goi si nu-si retinuse pentru sine 

decât două haine. Cu toate că părintii ei erau foarte înstăriti, ajutoarele date de Parascheva 

începură a se simti în casă. 

Părintii ei se necăjeau tot mai mult si se hotărâră să recurgă la mijloace de pedepsire 

aspră a fetei. Toate însă erau zadarnice. Fata era fericită să-si poată duce Crucea. Cu cât mai 

mult o mustrau si o huleau, cu atât mai multumit era sufletul ei.

-“În zadar mă opriti să ajut săracii, le spuse Parascheva, căci eu nu voi înceta să-i ajut, 

atâta vreme cât eu am mai mult decât îmi trebuie. Nu mi se cuvine să am nenumărate haine 

scumpe, în timp ce altii n-au nicio coajă de pâine. Nu mi se cuvine să dorm în perne moi de 

mătase si în casă luxoasă, în timp ce altii nu au nicio colibă în care să-si plece capul”.

-“Nu mi se cuvine să am mosii întinse si altii să nu aibă nicio brazdă de pământ, nu mi 

se cuvine si nu vreau să mă mândresc cu nimic, când Domnul HRISTOS, s-a umilit până la 

moarte. Nu mi se cuvine să mă înspăimântez de ocări si de chinuri, din partea oricui ar veni, 

când Mântuitorul a fost împodobit cu cunună de spini si a fost întins  pe Cruce, bătut în cuie si 

împuns cu sulita. Voi  părintii mei, mi-ati crescut sufletul  si trupul  si acum vreti să mi-l 

nimiciti?”...

-“Ce folos că o avem, îsi ziseră părintii, dacă ea ne împrăstie toată averea. Inima ei 

este atât de largă încât ar încăpea toată lumea în ea. Mai bine am căsători-o. Acum are 18 ani. 

Poate bărbatul pe care îl va lua, va reusi să o înfrâneze.

Asa se vorbiră părintii. Si trecură la fapte. Peste câteva zile un tânăr de neam bogat îsi 

anuntă sosirea. Voia să ceară mâna Paraschevei. Se făceau pregătiri mari. Mama chemă 

cusătoarele ca să coasă hainele cele mai scumpe pentru unica fiică. Servitorii sopteau între ei 

că se apropie căsătoria tinerei stăpâne si se bucurau că vor petrece la nuntă.

-“Bărbate, zise într-o seară sotia, dacă fata asta va refuza mâna tânărului, ce ne 

facem?”

-“Parcă o întreabă cineva! Răspunse el. Am s-o silesc. Dar ce, am crescut-o până 

acum, ca să ne poruncească ea, nouă?!”...

Zilele trecură ca niste clipe. Nu mai rămăsese decât o zi până la sosirea candidatului. 

Casa întreagă fremăta de bucurie  si de pregătire. Numai Parascheva stătea pe gânduri în 

camera ei, cu ochii privind departe. Stele apărură pe cer si luna argintie îsi revărsa pe capul 

tinerei fete îngândurate razele-i luminoase. O aureolă îi împodobea capul ce stătea nemiscat si 

o adiere de vânt cald se furisa înlăuntru prin fereastra deschisă.

Două păsărele se ascunseră în tufisul grădinii si cântecul greierilor spori melancolia 

noptii. Era o seară frumoasă de primăvară în care întreaga fire cu freamătul ei tainic înălta imn 

de preamărire Creatorului.

-“Doamne, Dumnezeule, suspină fata într-un târziu, pe Tine toate te preamăresc în 

voie,  numai eu nu Te pot preamări. Cerul si pământul îti cântă imn de laudă neîntrecută, 

numai eu nu pot să Te laud cum vreau. Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ne-ai iubit 

atât de mult încât Te-ai jertfit pentru noi, Tie am vrut să-ti dau inima mea si acum părintii mei 

mi-au adus alt mire. Nu mă părăsi Iisuse si nu mă lăsa să Te părăsesc!”...

Zicând aceste cuvinte, Parascheva auzi un vuiet tainic, care o învălui cu soapte sfinte 

de chemări ce-i pătrunse inima până în adâncuri. 

-“VINO, Parascheva! VINO! Ia-ti crucea si-mi urmează, căci vei dobândi în schimb 

cununa cea nevestejită a Mirelui Tău Ceresc!”

Parascheva nu mai stătu pe ganduri. Se hotărî să urmeze glasul. Îsi luă două hăinute si 

un toiag si plecă. Se furisă prin grădina casei. Lătratul câinelui credincios se auzi în urma ei si 

aceasta îi strânse inima o clipă. În fată se auzea susurul apei dintr-o vâlcea peste care trecuse 

de atâtea ori în copilărie. Nu se uită înapoi, ci cu inima aprinsă si cu vointa încordată îsi 

îndreptă pasii spre marea cetate a Bizantului, de unde venise soapta sfântă a chemării.

Toată noaptea a călătorit si nu a simtit nicio oboseală. A doua zi intră în vestita cetate 

a Bizantului sau a Constantinopolului si nu se putea minuna deajuns de strălucirea cupolelor 

si de frumusetea bisericilor, precum si de renumita scoală teologică, în care învătatii timpului 

îsi închinau puterea mintii, cunoasterii Scripturilor.

Acolo stătu ea si se adânci în cunoasterea credintei. Puse în uimire pe învătati cu râvna 

ei în pătrunderea dumnezeiestilor învătături, apoi se retrase într-o mănăstire cu Hramul Maicii

Domnului, din Heracleia Pontului. Acolo în mănăstire petrecu 5 ani în duhul rugăciunilor si al 

vietii celei plăcute lui Dumnezeu. 

În post si priveghere se străduia si în credintă izbăvitoare se întărea. Si toate maicile si 

surorile din mănăstire o învătau cu dragostea lor fierbinte pentru sufletul ei mare.

În mănăstire muncea cu sârguintă ca să poată ajuta pe săraci. Faptele de milostenie o 

împodobeau tot mai mult ca odinioară în Epivat. 

După ce au trecut 5 ani, o dorintă arzătoare a început a pune stăpânire pe inima 

Paraschevei. Dorea să vadă locurile sfinte pe unde a umblat Mântuitorul lumii.

-“Îndreaptă, Iisuse, pasii mei spre dumurile bătătorite de Tine, se ruga ea într-o zi; 

călăuzeste-mă, Doamne, spre locurile de unde ne-ai arătat nouă lumina.”

Si Cuvioasa Parascheva, după ce si-a cerut învoire de la Maica staretă, si-a luat rămas 

bun de la surorile din mănăstire si cu un toiag în mână, si cu o haină pe ea, plecă spre miază-zi 

si după multe osteneli si greutăti, a ajuns în cetatea Ierusalimului. Ajungând în fata Sfântului 

Mormânt, îsi plecă genunchii si dând drumul lacrimilor, printre suspine, se rugă:

-“Cu trupul Tău cel plin de lovituri  si chinuri, aici ai fost asezat, Hristoase 

Mântuitorule! Sărut cu lacrimi lespedea mormântului Tău si  plâng gresalele mele, pe care 

vreau să le îngrop cu Tine, pentru totdeauna. Primeste ruga si ostenelile mele, primeste inima 

mea pe care Tie  ti-am dat-o în întregime. Din Jertfa Ta si din mormântul Tău, se revarsă 

mereu asupra mea,  si  asupra  tuturor oamenilor, lumină  si dar de mântuire  si iubire către 

oameni!”

*

Cuvioasa Parascheva simtea că se revarsă asupra ei, înviorarea si lua puteri noi din 

mormântul Izbăvitorului.

Se ridică plină de usurare si bucurie sufletească. Apoi cercetă si alte locuri sfinte pe 

unde umblase Mântuitorul, prea fericită că poate atinge urmele Celui ce Dumnezeu l-a 

întrupat ca om, pentru a arăta omului calea mântuirii.

În cele din urmă îsi îndreptă pasii spre pustia Iordanului si acolo petrecu timp de 2 ani, 

în aspre înfrânări si fierbinti rugăciuni, mâncare fiindu-i ierburile ce cresteau pe acolo, si încă 

si acelea câte putin si numai o dată în zi, după asfintitul soarelui.

Fiind departe de lume, nu-si aducea aminte de alte bunătăti,  purta grija numai de 

curătenia sufletului, de răspunsul Judecătii ce va să fie  si de întâmpinarea Mirelui Iisus 

Hristos.

Pentru toate aceste gânduri bune ale ei si viata închinată Lui Dumnezeu, diavolul nu 

înceta să o necăjească, prefăcându-se câteodată în sarpe veninos sau în altă făptură spurcată, 

ca să o facă să-i fie frică si să se lepede de nevinovătia sa pentru dobândirea cununei sfintilor.

Dar Cuvioasa Parascheva la Cel Puternic se gândea si cu inima otelită înfrunta toate 

nălucirile. Tot mai mult necăjită si trupul tot mai mult suferind, îsi împlinise cuvântul marelui 

prooroc David, care a zis: „Că va iubi Împăratul Ceresc frumusetea sufletului ei”, - si cu 

aceste bunătăti nevoindu-se petrecu 2 ani în pustie.

Într-o noapte, pe când îsi făcea rugăciunea în frica Lui Dumnezeu  si pe când cu 

smerenie sta în fata Icoanei si rugi fierbinti aducea Celui de Sus, văzu arătându-i-se un înger 

care îi zise: 

-“Parascheva, Stăpânul Ceresc a văzut ostenelile tale si podoabele sufletului tău si El 

vrea să te cheme la Sine. Sfârsitul ti se apropie. Să lasi deci pustietatea si la mosia părintească 

să pornesti, căci acolo se cade să lasi trupul pământului, iar sufletul tau va pleca spre zările 

senine ale împărătiei lui Dumnezeu, pe care L-ai iubit cu adevărat”.

-“Fie Doamne, voia Ta, zise ea fericită. Îti multumesc, Iisuse, că nu m-ai lăsat pradă 

fiarelor si diavolului viclean, ci mă chemi la lumina si bucuria Ta (cerească) cea nespusă si 

neapusă.”

Sfânta, si-a dat numaidecât seama că se află în fata unei minuni dumnezeiesti si atât îi 

părea de bine că se va duce la Domnul încât nu mai stătu la îndoială si luându-si drumul, 

ajunge la Ipe, de unde, îmbarcându-se pe o corabie, se îndreptă spre Patria sa.

Ajunge la Constantinopol, cercetă încă o dată, cu de-amănuntul sfintele locasuri si 

intrând în Biserica Născătoarei de Dumnezeu, căzu înaintea Icoanei Prea-curatei si se rugă 

fierbinte către milostiva Patroană, să călăuzească mai departe pasii ei si să fie acoperământ 

sufletului ei.

Se îndreptă spre meleagurile copilăriei sale si cu strângere de inimă îsi aduse amine de 

părintii care au crescut-o si de săracii pe care i-a mângâiat cu atâta iubire caldă si de care s-a 

despărtit într-o zi, spre a-si închina viata pe deplin ACELUIA, care ne covârseste cu iubirea 

Lui si le rânduieste pe toate spre folosul si izbăvirea noastră.

Când intră în Epivat, nimeni nu o mai cunostea. Nimeni nu-si dădea seama că Epivatul 

este atins de pasii unei sfinte. Cu fata uscată părea o călătoare străină ce-si îndreaptă pasii spre 

zări necunoscute.

Se iviră primele stele pe cer, când străina călătoare bătu la usa casei în care văzuse 

prima dată lumina zilei. Un lătrat de câine o întâmpină si vocea întrebătoare a unui servitor 

bătrân.

-“Pe cine căutati?”

-“Pe stăpâna casei!”...

-“A plecat de câtiva ani pe lumea cealaltă...Acum pe urmele ei pleacă si Stăpânul...Au 

avut o fetită si au plâns-o mereu si s-au topit de dorul ei...!”

Un cui ascutit săgetă inima cea plină de duiosie a cuvioasei fecioare, când se gândi la 

mama ei,  care o crescuse cu atâta gingăsie si iubire caldă si care o învătase mai întâi să-L 

iubească pe Dumnezeu.

O lacrimă fierbinte i se prelinse pe fată si un gând rugător îndreptă spre Părintele 

Ceresc, pentru sufletul celei ce plecase. Apoi intră în camera unde un om se lupta cu moartea. 

Se apropie încet de patul lui si tot atât de încet, duse mâna mângâietoare peste fruntea cea 

plină de sudori a muribundului, încât acesta simti în ultimele clipe, că un fior cald de usurare 

îi cuprinde fiinta măcinată de suferintă. 

-“Asta-i mâna unei sfinte!”...sopti bolnavul cu bucurie.  “Asta-i mâna ta, Parascheva 

mea...”

Si fiica înduiosată depuse cel din urmă sărut pe fruntea obosită a părintelui ei trupesc.

-“Iartă-mă, fiica mea, zise bolnavul, adunându-si ultimele puteri. Iartă pe tatăl tău care 

nu te-a înteles. Ochii mei orbiti de bucuriile desertăciunilor lumesti n-au stiut să vadă credinta 

ta puternică si faptele tale strălucitoare.”

-“Eu si mama ta am vrut să te împodobim cu mătase si lucruri scumpe pământesti si

n-am văzut podoabele tale cele adevărate, care au pretuit de mii de ori mai mult decât aurul si 

porfira”.

-“Binecuvântează-mă, fiică sfântă, ca să pot pleca linistit... iar faptele tale bune, 

binecuvântate să fie în toate veacurile.”

-“Cerul să ne binecuvânteze pe toti”, rosti Cuvioasa Parascheva, plecându-si genunchii 

într-o caldă rugăciune. Si sufletul tatălui ei zbură linistit la Părintele Ceresc.

*

După înmormântarea tatălui ei, Cuvioasa Parascheva chemă pe toti săracii din Epivat 

si împrejurimi si împreună cu fratele ei Eufimie, care mai târziu a ajuns Episcop, le împărti aproape toată averea. Apoi cu partea de avere ce mai rămăsese ajută săracii din 

Constantinopole, unde se închină încă o dată în vestita si frumoasa Biserică „Sfânta Sofia”.

Se reîntoarse prea multumită că Părintele Ceresc i-a rânduit să mai vadă o dată pe tatăl 

ei si să poată ajuta pe săracii ei dragi. Era atât de senină si duh de lumină cerească îi umplea 

fiinta, încât picioarele atingeau pământul, dar cu sufletul se simtea în ceruri. 

-“O, Doamne, se ruga ea, ce bine ar fi să mă iei si pe mine la Tine. Străină mă simt în 

lumea aceasta si nu doresc nimic decât să viu mai degrabă la Tine!”

Trupul ei era atât de slăbit, încât abia mai putea umbla. Călătorise toată ziua pe o 

vreme cumplită si ploaia o udase de-a binelea. Puterile o părăsiseră si simtea că i se apropie 

sfârsitul. 

Era în ziua de 14 octombrie, din anul Domnului 1050. Valurile mării spumegau cu 

înversunare, făcând un vuiet surd ce se răsfrângea asupra satelor din jur. 

Niste corăbieri străini poposeau la tărm, asteptând nerăbdători potolirea mării. Ei îsi 

fripseră peste ca să-si potolească foamea si să mai treacă timpul. Ziua se scurse în vuiet de 

furtună si când primele licăriri de stele apărură pe cer, o umbră de femeie se apropie încet, 

abia târându-si picioarele.

-“Domnul fie cu voi!...salută ea cu glas stins, apoi se prăbusi pe pietrisul uscat si nu 

putu să mai scoată un cuvânt decât slab de tot sopti:

-“Apa!...Apa!...”

Corăbierii îi aduseră apă si o asezară încet pe un asternut moale făcut din hainele lor.

-“Ce tânără este si câtă suferintă se vede pe fata ei!” – grăi un pescar bătrân.

-“Ar trebui s-o ducem cu noi în corabie, îi vom purta de grijă  si îi vom da cele 

trebuincioase.”

Călătoarea îsi venise în fire, deschise ochii mari  si multumi corăbierilor care o 

primiseră între ei, cu inima crestinească. Lumina luceafărului de seara, se revărsă asupra ei si 

cerul întreg parcă-i soptea:

-“Vino, suflet ales, vino la Stăpânul Cel vesnic.”

Străina pribeagă duse mâna sleită la frunte, la piept si la umeri si sopti cu un glas stins:

-“Doamne Iisuse Hristoase, Cela ce din iubirea cea prea mare ai suferit pentru noi, 

caută cu milostivenie spre roaba Ta si nu o părăsi Stăpâne Ceresc, trimite-mi îngerul păzitor 

să-mi ia sufletul si asează-l acolo unde va voi milostivirea Ta...” „Fii preamărit Hristoase 

Dumnezeule!”...

Când rosti cel din urmă cuvânt, sufletul cuvioasei zbură la cer, iar trupul ei ostenit se 

odihni linistit, scutit de toate frământările lumii acesteia. Vuietul surd nu se mai auzi, Marea 

se potoli pe dată. Razele lunii se iviră si se revărsară cu strălucire ca niciodată.

-“Dumnezeu să primească sufletul ei, se rugară corăbierii, făcându-si semnul Sfintei 

Cruci. Se vede că a fost un suflet bun, căci marea s-a potolit  si cerul se luminează ca 

niciodată.”

Apoi săpară o groapă la marginea mării si asezară întru cântări sfinte trupul aceleia 

care nu mai simtea necazurile si chinurile pământesti. Înainte de a părăsi tărmul si a se urca în 

corabie, ei îngenunchiară la mormântul proaspăt si înăltară spre ceruri o melodie caldă pentru 

sufletul străinei călătoare, ce plecase spre zările vesnice în taina unei seri de toamnă.

 

Au trecut săptămâni si luni si sfânta se odihnea la marginea mării. Nimeni nu stia de 

sfârsitul ei, de locul ei de odihnă. S-a întâmplat că un corăbier murind a fost îngropat lângă dânsa. Trupul aceluia mirosea greu de multimea păcatelor si locuitorii care treceau pe acolo se 

îngrozeau. 

După câtva timp, Sfânta Parascheva se arătă în vis preotului din satul apropiat, 

cerându-i să dezgroape trupul acelui păcătos. Făcându-se săpături pentru dezgroparea acelui 

mort, s-a dat si peste moastele sfintei întregi si neputrezite, împrăstiind miros plăcut.

O femeie bolnavă ce se nimeri acolo, atingându-se de sfintele ei moaste, se vindecă. 

Un copil ce orbise a fost adus de părinti la locul acela si, atingându-se de trupul Sfintei, primi 

vederea. 

Vestea se duse în toate satele si multi bolnavi alergau cu credintă să-si primească 

vindecarea. Norod mult se adună de prin toate părtile locului si cu mare cinste, sfintele moaste 

ale Prea Cuvioasei Parascheva, au fost aduse si depuse în Biserica „Sfintii Apostoli” din 

Epivat unde zilnic începură să vină crestinii să se roage să preamărească pe Dumnezeu.

De moastele Sfintei se apropiară si săraci din Epivat, care auziseră de sfârsitul ei si se 

grăbiră să-i aducă prinosul de recunostintă pentru multiplele binefaceri.

-“Tu ai fost mama noastră, suspinau ei, tu ne-ai potolit foamea, ne-ai îmbrăcat si ne-ai 

sters lacrimile. Pe tine te-a trimis Dumnezeu în Epivatul nostru  si în casele noastre. Îti 

multumim Sfântă Parascheva si fii lăudată si cinstită de noi si urmasii nostri si de toti crestinii 

în veci!”

 

*

Moastele Cuvioasei Parascheva, au fost cercetate de multi crestini evlaviosi, revărsând 

dar de întărire  si vindecare asupra multor nenorociti. Ele au stat acolo până la vremea 

împăratului româno-bulgar Ioan Asan al II-lea, care le-a adus si le-a asezat în Târnova. Mai 

târziu au fost strămutate la Belgrad, de unde au ajuns din nou la Constantinopole.

 Iar pe vremea Domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, moastele Cuvioasei au fost aduse 

cu mare cinste si închinăciune, în ziua de 13 iunie 1641 si asezate în Biserica „Trei Ierarhi” 

din Iasi. Mai târziu sfintele moaste au fost strămutate în catedrala Mitropoliei din Iasi unde se 

găsesc si astăzi si de unde se revarsă multime de minuni asupra acelor ce se roagă si cinstesc 

cu credintă sfântă pomenirea lor.

S-a întâmplat, că într-o zi un foc mare a ars lucrurile din Biserica „Sf. Trei Ierarhi”. 

Focul s-a năpustit asupra mesei pe care era asezată Sfânta si a ars fata de masă si sicriul în 

care erau asezate moastele, dar trupul Sfintei Parascheva a rămas neatins. 

Mirele ei ceresc i-a păstrat osemintele cu îngrijire, iar sufletul ei luminos se bucură în 

Împărătia cea fără de sfârsit a lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi si revărsând asupra noastră 

binefacerile ei de Cuvioasă si Sfântă.

Amintirea ei se serbează în fiecare an în ziua de 14 Octombrie. 

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne miluieste-ne pre noi.

                                                                                                                     (povestire grecească)

 

 


Prof. Margareta Visan





Concursul National de Matematica Euclid © 2008 - 2018